mama-mi spunea că sunt frumos ca o fotografie
a unei eminesciene cărți de poezie
mama, sărmana, nu știa
cum cartea, mai încolo, se va uza
împrumutată de unul și altul, nu s-o citească,
ci s-o mâzgălească

florile copilăriei mele
s-au uscat și ele
bunica îmi arăta o floare cu albe petale în luncă
îi spunea floarea bunului simț
iar fetele o puneau între sânii lor neatinși încă
floarea, care putea fi și a dumitale
nu mai are petale

doar luna, ca un ban de aur nu pare să știe
în cerul ei de albastră hârtie
că nimic din ce-a fost n-o să mai fie
Lucian Avramescu, 3 decembrie 2018, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]