Câte locuri au atins urmele mele
Şi umeri pe care i-am sărutat fără bretele

Toate sunt pe o plajă de mare
Pe care fluxul le șterge cu respirația lui neiertătoare

O așteptare lungă, fără cusur
E noaptea care îmi stă împrejur

Poate că mâine vor veni zorii
Fiindcă nu s-au pietrificat în ceruri cocorii

Insula asta cu vertebrele ciuruite sunt eu
Și pe insulă se odihnește obosit, Dumnezeu

13 ianuarie 2021, Sângeru

Din ciclul  ”Poeme mute”