Nu sunt catolic, doar creştin de-aici
Crăciunul blând ne-adună de prin lume
Să ascultăm sub geam glas de pitici
Psalmodiind parcă străvechi postume

Sfinţia ta spui că ne-am calicit
Că toţi vrem numai bunuri şi avere
Eu ştiu un pustnic sus, în munţi, la schit
Care, ca vraci, la schimb, nimic nu cere

Dreptate ai, ne-am calicit cu totul,
Dar mai întâi credinţa a dat tonul
Iar unii dintre cardinalii tăi
Ţin păcătoşilor, în ce e rău, isonul

La noi, în România, unde vii
C-aşa promise ieri sfinţia ta
Puzderie de lacomi vei găsi
Chiar dacă unii preamăresc biserica

De vei avea-ntâlniri în lumea susă
Să ştii că-s cei pe care i-ai numit
Nu-i doar aşa, o zisă presupusă,
Pe mulţi, care-s în vârf, i-ai nimerit

Zici că e omul lacom şi vorace
Că n-are cu cei slabi de împărţit
Aşa e, aş rima vorba cu drace,
Dar de Crăciun, mă ierţi, sună cumplit

Mesajul tău, părinte de la Roma,
Pare tăios, abrupt, ca-n şah un mat
Aş fi-ndrăznit să-şi spun că nu-i aşa
Dar ai vorbit cu tâlc şi-adevărat

Creştinătatea-i ruptă pe din două
Păcatele, doar ele sunt comune,
Iar tu, care îmi pari un papă altfel
Încearcă s-o pui iară împreună

Crăciunul este singurul ce cade
În 25, pentru creştinii toţi
Uneşte-i şi prin lipsa de păcate
Şi fă-i, în calendar, sfinţi dacă poţi

Crăciun frumos îţi spune din Carpaţi
Un ordodox blajin şi nefanatic
Vorbeşti cum doar în tinereţe
Am auzit un preot la Văratec

Este Crăciunul, el uneşte falii
Pe care popii doar le-au despărţit
De eşti, cum te arăţi, un om ca mine
Vino un timp, în munţii mei, la schit
Să fii călugăr în acest zenit
Aristotelic punct spre infinit
Şi-apoi, părinte bun, ce-ai fost mirean,
Întoarce-te bogat la Vatican.

Lucian Avramescu, 25 decembrie 2018, Sângeru