Cu o piatră în cap, dori să-l nimerească,
Cu o piatră mare, argintată ca un glonţ
Dar nu-l nimeri, iar piatra începu să crească
Şi-şi ascuţi ucigaşul ei clonţ

De ce vrei să-l nimereşti, ce ţi-a făcut
Piatră de eşti piatră şi nu molatec lut
Simt că eşti asasină şi picioarele-ţi put
De ce nu te arăţi răstignitoare de la început?

Piatra devenise cui de cruce şi ghiulea de tun
Trebuie, zicea asasinul, să-l răpun,
Pe omul nebun.
Dar poetul e viu, asta voiam să vă spun,
Clădit cu Horea şi Avram Iancu din acealaşi gorun.

Cu o piatră în cap, dori să-l nimerească,
Cu o piatră mare, care şi azi continuă să crească
Dar nu-l nimerea şi nu-l răstignea
Piatra de piază rea
Fiindcă , asemenea Crăciunului, dragi copii
Eminescu, Iisus al nostru, a fost, este şi va fi.
Lucian Avramescu, 24 decembrie 2018, Sângeru