Lucian Avramescu: Mi-e lehamite de toate

mi-e lehamite ades
mi-e lehamite de toate
unii țes, alții desțes
mersul țării-ajuns pe coate

ca un saltimbanc e luna
cu grimase-n cerul ei
și nu e la schimb niciuna
s-o modifici și s-o vrei

țara mea de tipi aiurea
care sfarmă tot ce-i bun
a pus iar în mâini securea
unui scelerat nebun

Distribuie prietenilor

merg pe stradă, strada-i strâmbă
nu cotește nicăieri
înnebunitoare tumbă
hoții-s, iată, temniceri

azi conduc academia
și dau doctorate mii
nu, onor, intelighenția
ci șoferii de taxi

spun copiilor pe uliți
cum făcea tata cândva
bună ziua, ei răspund,
ia mai du-te-n scula mea

s-a stricat de tot țărâna
neamului din care sunt
de ocară ne e stâna
și să fii om de pământ

merg pe uliță,-i pustie
ca poteca din pădure
din stejari cad stânci de cocos
iară murii nu fac mure

ce-i cu noi, ce e cu mine
poate văd mai strâmb cumva
sunt actor fără să știu
în lumea ce nu-i a mea?

bună ziua lume nouă
spun aiurea în metrou
dar nu-i nimeni să m-audă
bunul simț n-are ecou

mi-e lehamite ades
mi-e lehamite de toate
unii țes, alții desțes
țara mea merge pe coate
n-are nici volan, nici roate
iar pe capu-i fără fes
umblă muștele bălțate
Lucian Avramescu, 22 octombrie 2018, București