Cal de tracțiune inima mea
În iarmarocul unde caii sunt puși la grea încercare

Hei, ce ticăloșii mai pui la cale
Acum când omenia trage să moară?
Pe tine te strig întâmplare,
Nu te preface că nu mă auzi!

De roțile unui tramvai am mai scăpat cândva
Atunci când frumos și pur eram
Ca o lacrimă de copil

Dă-i omului cât poate duce
Și vei afla ampla dimensiune a cruzimii!
Bunica zicea altfel
Schimbând cu un nu înțelesul pângăritor
Al sclaviei –
Nu-i da omului cât poate duce!

Cal de tracțiune inima mea
În iarmarocul unde caii sunt puși la grea încercare,
Străzile colcăie de brutele care retează limbile cailor
Iar caii, rămași fără cuvinte, nu mai pot necheza
8 ianuarie 2020, București