Lucian Avramescu: Dragostea, ca o spânzurătoare

 

Femeie, ca un lujer, îţi împleteşti
Braţele în jurul grumazului meu
Ca dovadă supremă că mă iubeşti
Şi că am ajuns pentru tine un presupus Dumnezeu

Sau ești liana frumoasă, ca o spânzurătoare,
Care caută locul prin care circulă sângele te iubesc
Și respirația lui mângâietoare
Brațele tale o opresc

Distribuie prietenilor

Ești parșiva Dalila, sau Julieta murind,
Răpusă de o dragoste mare,
Femeia, adunând în ea toate femeile pe care cu jind
Le-am transformat, netrebnic, în uitare?

Femeie, ca un lujer îţi împleteşti
Braţele în jurul firavului meu grumaz
E dovada supremă că mă iubeşti
Sau, cuprinsă de furie, mă sugrumi, cu necaz?

Iubirea, sublimul dintre zburdălnicie și moarte,
Sentimentul pururi neînțelept
Baioneta care, venind de aproape sau de departe,
Cu fiorul unui sărut, îţi intră în piept.
5 ianuarie 2020, Sângeru