Întreabă -mă ce nu uit
Şi-ţi voi răspunde că nu uit Crăciunul

Noi toţi purtăm numele lui de copilărie
Şi am colindat cu traista pe umăr
În prima, mare aventură a nopţii,
Dimpreună cu magii

Întreabă-mă ce nu uit
Şi-ţi voi răspunde că nu pot uita
Porţile unde nu am fost primiţi cu colindul
Iar câinii erau lăsaţi dinadins slobozi

Întreabă-mă ce nu uit
Şi-ţi voi cânta leru-i ler şi florite-s dalbe
Flori de măr
Cu toate că iarna florile-s de gheaţă pe geamuri
Iar mărul înfloreşte roz doar primăvara

Întrebă-mă ce nu uit
Şi-ţi voi răspunde că nu pot uita
Ochii fetei din Tisa pe care am iubit-o prin geam
Cântându-i despre Mesia,
Cu toate că eu gândeam de pe atunci păgân,
Şi n-am apucat, n-am apucat să intru în casa sufletului ei

Întrebă-mă ce nu uit
Şi-ţi voi răspunde că nu pot uita Crăciunul
Haina lui nu mi-a rămas mică, e bună,
Căciula cu urechi de blană mă cuprinde încă,
În traista cu covrigi mai e loc
Pentru nucile date jos cu prăjina din cer

Nu uit că ieri eram copil
Şi astăzi tot copil mă găsesc
Fiindcă nimeni nu poate omorî Crăciunul din amintire
Iar copilul din noi nu se face niciodată mare,
În fiecare e un copil care refuză să se facă mare
Lucian Avramescu, 24 decembrie 2018, Sângeru