Prins cu îndatoririle mele de gazdă (mai am încă prieteni veniți de departe la Sângeru), am găsit în sfârșit răgaz să citesc cele câteva sute de mesaje primite de ziua mea de la prieteni știuți și neștiuți, pe adresele mele de Facebook, în telefonul pe care nu nimeresc să-l utilizez cu abilitate și la AMPress. Dumnezeule, nu-mi vine să cred că mă fac apt și vrednic pentru asemenea lumină a prieteniei care se revarsă asupra-mi!

Încerc, ca răspuns,  o reverență în fața tuturor, mă îndoi din genunchii sufletului, ca la biserică, și vă spun că m-ați dat gata și că nu cred că merit, cu toate că în mine încolțește grâul bucuriei că da.

Intenția era s-o iau la rând, două zile, mulțumind fiecăruia, pe îndelete, dar lângă mine sunt prieteni care nu mă lasă din sechestrul unei sărbători lungite, ca la români și sunt în stare să se arate insultați dacă rămân prea multă vreme cu nasul în laptop. Ca atare vă îmbrățișez pe fiecare în parte și pe toți la un loc.

Cu drag, Lucian Avramescu