ce biet nebun, poet în zdrențe,
prin nopți pierdute în zadar
cu luna la subbraț pe uliți
el a slujit ca felinar

dați în nebun, au zis, cu pietre,
n-avem nevoie de statui
luați-i luna și legați-l
fiindcă nu e luna lui

poetul, chiriaș al străzii,
mergea șontâc, zâmbind spre toți
dar gloata l-a înconjurat
și pironit între doi  hoți

sub spinii-nsângerați ai frunții
el tot zâmbea către călăi
și n-a zis lama sabahtani
ci doar – ce milă mi-e de voi
Lucian Avramescu, 26 septembrie 2018, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]