Suflete, ce faci tu aici,
De cine te însingurezi, însinguratule,
De orbecăi prin beznă
Și tot cauți cu mâinile tale de suflet
Și cu aripile tale de ambrozie visătoare?

Dacă, suflete, te vei izbi de icebergul perechii tale
Iar sufletul acela va deveni Titanicul,
Cum te vei culege din apa înghețată a mării?

Cine, te întreb, va înflori din apa fără valuri,
Din galería de artă cu pescăruși nemișcați?

Ce cauți tu aici, suflete?
Locul tău nu e
Unde lebedele ruginesc, capturate de neant,
Iar mineralele n-au apucat să se închege în bătăi de inimă.

Tu cauți vorbitoare înțelesuri
În limba păsărilor
Singura pe care o vorbești fără cucur,
Dar ea e o limbă moartă deja.

Suflete, ce cauți tu aici,
De cine te însingurezi, însinguratule,

Încât, împleticiți, pașii tăi

Țin urma Tristelor lui Ovidiu?

Lucian Avramescu, 26 august 2018, Saturn