Poetul, doar poetu-i nebun
Ceilalți sunt dați cu alifii de bună purtare
Trotuarul pe care calcă ei e spălat cu săpun,
Doar poetul se spală ca tembelul, cu clăbuc de soare

Poetul e ce avem abundent
Din acest motiv trebuie ucis, fără regret, cu nepăsare
Prezentul lui devenit absent
E, pentru noi, oamenii, o eliberare

Prea mulți poeți, românul e născut
Cu versul care-l cocoșează, în spinare,
Doar ăla rar e cu ombilicul legat de gât,
Dizgrațioasă și inutilă arătare

Trăim într-o lume în care el
E dat prin pesmetul insultei și pătrunjel
Mai du-te-n pizda mă-tii, de poet, îmi scrie unul
Tandru și plin de izmenabile alifii, ca magiunul

Fiecare, fiecare are dreptate
Lumea, din cauza prea multor poeți
Arată astfel
Și e plină de strâmbătate

Prea mulți poeți, așa e, dar nu-n literatură,
Poeți se dau azi bandiții buni de gură,
Candoarea lumii a murit
Cautați-o, pe unde au plecat albatroșii, în asfințit.
Lucian Avramescu, 17 decembrie 2016, Sângeru