Știi, Victore, îmi permit pentru prima oară să te tutuiesc. Pentru că te simt în fața mea atunci când îți vorbesc așa. Parcă te văd, aici, pe un fotoliu cu piciorul stâng întins, cu orteza pe el. Ca și mine. Orteza mea e neagră, a ta cum e? Dar să nu divagăm. Victore, mi s-a blocat genunchiul. De tot, dureros… Am chemat un vecin să mă ducă cu mașina la spitalul Universitar din București. Ai fost vreodată? Pe chei, la Eroilor. Multe salvări, mulți oameni pe holuri, scaune cu rotile, tărgi, pereți văruiți cu albastru. Auzi, Victore, albastru deschis. Culoare frumoasă, liniștitoare, așa, dar să nu divagăm.
M-a văzut un medic și mi-a zis că mă operează. Am stat 15 minute să mă ia un lift, Victore, înghesuială mare. Când m-a luat, un medic care stătea într-un picior glumea amar: „în lift și în sala de operație ce mai facem și noi saună. E gratis, nu o putem refuza”. Te-ai prins, Victore? Adică nu avea aer condiționat funcțional în sala de operații, nah! Glumeț, medicul, semăna cu un actor american… Îmi scapă. Dar să nu divagăm!
M-am operat. A durat trei ore. Cred că aerul nu mai făcea față, că unul din medici a cerut alte haine la un moment dat.
Nu m-a durut. M-am holbat într-un ecran să văd cum îmi umblă prin genunchi. Mi-au reconstruit ligamentul din două tendoane. Artă, Victore! La tine cum a fost? Te-a durut? În fine, nu divagăm. Am aflat că în post-operator era și soția ambasadorului Olandei la București. A intrat o asistentă în sala de operații și a zis că ea și-a terminat toată engleza cu olandeza, că îi face un Tramal și că o mută în salon. „Mai ține-o în post-operator, s-o văd și eu”, a spus medicul care îmi umbla prin genunchi. În post-operator am ajuns și eu. Știi cum arată? E un salon cu vreo 5 paturi, poate 8, habar n-am, în care sunt aduși toți cei care au fost operați. Doi brancardieri mici de statură m-au luat pe sus, Victore, a fost amuzant. Unul zicea că sunt uriaș și că îi rup coloana. L-am luat de după gât și rânjea schimonosit când m-a desertat pe pat, lângă doamna Dinca. O doamnă care pe lângă tot ce avea, făcea și atacuri de panică. Dar să nu divagăm.
La tine cum a fost? Cine te-a luat pe sus? Că ești mai greu decât mine! Gemete de durere se auzeau din jur, că oamenii începeau să se dezmorțească. Pe fiu-meu, inițial, nu l-au lăsat să mă vadă. A protestat: cum, n-am voie să-l văd pe tati? Pe tine te-a lăsat să-ți vezi copilul în post-operator?
Olandeza apăsa pe buton. Asistenta Alina a intrat iarăși în post-operator și a zis așa: am băgat olandeza în 20 cu 1. E bine, dar are dureri! Victore, în salonul 20, patul 1 am stat și eu. Tot Alina s-a ocupat de mine. N-o știi, lucrează de mulți ani în spital, se atașează de bolnavi, deși unii aruncă cu urinarele după ea, o mușcă, o zgârie. Oameni bătrâni, sclerozați, tot felul. Ea s-a ocupat de „olandeza”, Victore, mi-ar fi plăcut să se ocupe și de tine. Fiul ei are examenul de bacalaureat, vorbește mult de el. Mai ales când face gărzi. Știi cât câștigă, Victore? Nu, nu divagăm… Dar nu mă mai pot abține! E în regulă, ai plecat în Turcia sfidând toți medicii și toți pacienții, deși ești ditamai premierul României, nu aveai operație pe cord deschis, ci o fractură de ligamente! Acum zici că rămâi acolo pentru recuperare?! E un rahat recuperarea, câteva mișcări de gimnastică le poți face de-acasă Dar tu vrei linișe, nu? Nu vrei s-o auzi pe doamna Dinca gemâd, nici pe”Colonelul” cerâd la baie, nici pe olandeza. Te înțeleg Victore, dar nesimțirea ta nu mai are bun-simț!
Cum să spui la Antena 3 că pentru doamna ambasador s-a blocat un etaj la Spitalul Universitar și că pentru tine s-ar fi blocat două, când eu am stat acolo, Victore, la același etaj, lângă rezerva ei? Nu ți-e rușine să minți în halul ăsta?! Nu știai că sunt acolo, Victore? Doamna ambasador a fost tratată fix ca oricare pacient. Și eu la fel. Și doamna Dinca, bătrâna care a făcut nopți albe și a stat lângă mine. Și „Colonelul”, care de la Tramal și Morfină credea că e acasă. Și ceilalți. Eram internați oameni simpli, Victore, numai în mintea ta bolnavă se putea întâmpla să fie blocat un etaj de spital pentru un pacient, oricine-ar fi el. Numai tu ai fi putut bloca etajele spitalelor, dar nu în România, Victore! În Turcia, în Rusia, unde vrei! Medicii care au operat-o pe olandeza au mai operat încă cinci oameni în aceeași zi în care tu, Victore, și cu mine ne-am operat. Cinci români care s-au operat la Ortopedie la Universitar.
Au stat lângă olandeza, Victore, cât de mincinos să fii să spui că s-a blocat etajul?! Minți ca un ticălos, e OK, dar nu-ți bate joc de medici, de asistente, de infirmiere. Doamna ambasador nu și-a bătut joc de ei. S-a fotografiat cu medicii, știi? Cu tricouri pe care scria că medicii români vor în Schengen, iar tu, ca un nesimțit, te-ai dus să te operezi în spitalul lui Erdogan! Acolo, în țara în care un jurnalist turc a fost condamnat de o instanță pentru că a scris pe Tweeter că mamei lui Erdogan i-ar fi fost rușine să vadă ce face fiul ei. Acolo te-ai dus, Victore! Nu minți fără bun simț, măcar! Nu ne băga în mocirla ta. Scaldă-te singur în ea!
Medicii de la Universitar vor opera în continuare, Alina va mai învăța engleza și va face gărzi, medicul care seamănă cu un actor american va face saună în sala de operații și după ce tu nu vei mai fi prim-ministru, iar eu o să fac recuperare și scap de orteză. Și vreau și eu în Schengen, nu în Turcia sau Rusia. Dar să nu divagam. Minți ca un nesimțit!
Sursa: JURNALISTI.RO
