Gomboții cu prune, cunoscuți și sub denumirile de „colțunași cu prune” sau „găluște cu prune”, reprezintă un desert tradițional apreciat în Transilvania, Banat și în alte regiuni ale României, dar și în țări din Europa Centrală precum Ungaria, Austria, Cehia și Slovacia. Această rețetă simplă și plină de nostalgie are rădăcini adânci în cultura culinară a zonei, reflectând influențele Imperiului Austro-Ungar și tradițiile rurale.

Originea gomboților cu prune este probabil germană sau austriacă, fiind echivalentul local al preparatului Knödel. În alte țări, denumirile variază: în Ungaria se numesc gombóc sau knédli, în Slovenia „knedl(j)i”, în Cehia knedle (knedlíky), în Slovacia „knedľa” (knedlíky), în Luxemburg Kniddel(en), iar în Bosnia, Croația, Polonia și Serbia sunt cunoscuți sub numele de knedle. În Italia, echivalentul este canederli, conform informațiilor oferite de Wikipedia.

Istoria gomboților

Gomboții au apărut în zona Europei Centrale, în special în cadrul Imperiului Austro-Ungar, unde prunele reprezentau unul dintre fructele principale ale toamnei. Inițial, aceștia erau un preparat rustic, gătit de țărani, datorită ingredientelor simple și accesibile: un aluat realizat din cartofi fierți, puțină făină, ouă și fructe proaspete din grădini.

În România, rețeta a fost adoptată în special în Transilvania și Banat, regiuni cu influențe austro-ungare puternice. Aici, gomboții sunt versiuni dulci ale găluștilor, care în Vechiul Regat sunt denumite „găluști cu prune” și sunt foarte populare. Dacă gomboții se remarcă prin dulceața prunelor, găluștile sărate, cu texturi variate, sunt folosite pentru a completa supele și mâncărurile cu sos, oferindu-le consistență.

Rețetă tradițională de gomboți cu prune

Rețeta este una simplă și accesibilă, amintind de vremurile comunismului, când prunele și cartofii erau ingrediente ușor de găsit, iar pâinea veche era reutilizată sub formă de pesmet. Deși untul nu era folosit în exces, combinația între unt și pesmetul rumenit creează un strat crocant și savuros.

Ingrediente

• 800 g cartofi
• 300 g făină
• 2 ouă
• un praf de sare
• 20 prune mici sau 10 prune mari tăiate în jumătăți
• 3-4 linguri de zahăr
• scorțișoară (opțional, pentru umplutură și pesmet)
• 150 g pesmet
• 80 g unt
• 2-3 linguri de zahăr pentru presărat peste pesmet

Mod de preparare

Cartofii se fierb în coajă, apoi se curăță și se pasează bine, ca pentru piure, și se lasă să se răcească complet. Piureul se amestecă cu făina, ouăle și sarea până se obține un aluat moale, dar nelipicios.

Aluatul se împarte în bucăți egale, care se turtesc, iar în mijlocul fiecăreia se pune câte o prună întreagă sau o jumătate de prună, cu zahăr și, dacă se dorește, scorțișoară. Se modelează apoi sub formă de bile bine închise.

Gomboții se fierb în apă clocotită cu sare până se ridică la suprafață, după care se mai lasă 2-3 minute. Untul se topește într-o tigaie, se adaugă pesmetul și se rumenește până capătă o nuanță aurie, apoi se pune zahărul și, opțional, scorțișoară.

Gomboții fierți se scot, se scurg bine și se rostogolesc în pesmetul rumenit. Se servesc calzi, alături de smântână dulce sau iaurt, după preferință.

Variante alternative de gomboți

Deși rețeta clasică este cu prune, există și alte variante delicioase:

• Gomboți cu caise – preparați vara, când caisele sunt dulci și aromate, folosind jumătăți de fruct, cu sau fără zahăr.
• Gomboți cu piersici – o variantă mai modernă, potrivită pentru sfârșitul verii.
• Gomboți cu brânză dulce – întâlniți mai ales în Slovacia și Cehia, unde umplutura este realizată din brânză proaspătă amestecată cu zahăr și stafide, asemănându-se cu un hibrid între gombot și papanaș.
• Gomboți cu gem – o opțiune pentru sezonul rece, când fructele proaspete lipsesc, în interiorul aluatului fiind pusă o linguriță de gem dens, tip marmeladă.