
Scrisoare către tinerii care au picat Bac-ul
Dacă ar fi să-i am în faţă pe tinerii care au picat acum Bac-ul, le-aş spune, indiferent care ar fi povestea lor: „Dragii mei, acest lucru care tocmai s-a întâmplat este, într-adevăr, în măsură să vă ameninţe viitorul.
Apăraţi-l! Vă stă în putere şi faceţi-o cu încredere deplină, înspre binele vostru şi al celor care vă vor însoţi pe parcursul vieţii. Pe unii dintre ei nici nu i-aţi cunoscut încă, dar vor fi oamenii a căror fericire va ajunge să depindă de a voastră. Nu vă prefaceţi că nimic nu s-a întâmplat, nu vă consolaţi că au păţit-o şi alţii. Acest lucru nu o să vă ajute cu nimic nici atunci, nici mai târziu. Sunteţi mai buni de atât!
Peste 37.000 de tineri din promoţia 2015 s-au culcat luni noapte absolvenţi de liceu şi s-au trezi marţi dimineaţă pe listele celor respinşi la Bac. Statutul lor s-a schimbat, iar viitorul, acum tulbure, îşi amână promisiunile pe un termen ce pare nedeterminat. În momentul în care dumneavoastră citiţi aceste rânduri, unii dintre ei îşi înghit lacrimile şi simt gustul amar al eşecului, alţii bravează cu un gol în stomac la o ţigară cu prietenii, alţii îşi găsesc consolare făcându-şi culcuş în pătura groasă a celor picaţi şi, de multe ori, aceeaşi persoană le face pe toate trei.
Cei 37.000 de adolescenţi de mai sus şi alţi 16.000 de tineri din promoţiile anterioare care au fost respinşi din nou la examenul de maturitate au de trecut printr-o încercare grea: să-şi gestioneze la nivel individual eşecul, într-o lume care e în stare să le aplice de acum eticheta de „rataţi” chiar dacă mai au 70 de ani de trăit şi cine ştie câte scenarii de viaţă înainte. O lume care preferă să-şi întoarcă privirea atunci când aceste eşecuri individuale adunate arată proporţiile eşecului colectiv. O lume de oameni în toată firea, care au trecut prin atâtea, au avut atâtea căderi şi reveniri, încât nu se poate să nu simtă în adâncul lor că doar moartea este singurul lucru ireparabil. O lume care, paradoxal, ştie că de felul în care îţi gestionezi înfrângerile şi în care înveţi din greşeli depinde, de fapt, atât succesul unui individ, cât şi al unei ţări. Ştie, dar nu face nimic pentru a-i ajuta pe cei ajunşi în impas să facă faţă înfrângerilor.
Dacă ar fi să-i am în faţă pe tinerii care au picat acum Bac-ul, le-aş spune, indiferent care ar fi povestea lor: Dragii mei, acest lucru care tocmai s-a întâmplat este, într-adevăr, în măsură să vă ameninţe viitorul. Apăraţi-l! Vă stă în putere şi faceţi-o cu încredere deplină, înspre binele vostru şi al celor care vă vor însoţi pe parcursul vieţii. Pe unii dintre ei nici nu i-aţi cunoscut încă, dar vor fi oamenii a căror fericire va ajunge să depindă de a voastră. Nu vă prefaceţi că nimic nu s-a întâmplat, nu vă consolaţi că au păţit-o şi alţii. Acest lucru nu o să vă ajute cu nimic nici acum, nici mai târziu. Sunteţi mai buni de atât. Refuzaţi să vă lăsaţi pradă amărăciunii, nu lăsaţi vinovăţia, ruşinea şi disperarea să vă copleşească. Sunteţi fiecare inteligent în felul vostru, aveţi calităţile şi darurile voastre şi cu puţin efort, le puteţi face să strălucească. Nu v-aţi născut degeaba pe acest pământ, iar clipele de încercare prin care treceţi acum aduc cu ele şi o mare şansă. Aceea de a vă gândi cu adevărat la rolul vostru în această lume, la lucrurile pe care le puteţi face, la vulnerabilităţile pe care trebuie să le depăşiţi. Dacă aţi fi copiat şi nimeni nu v-ar fi prins, dacă aţi fi luat Bac-ul cu media 6,01, v-ar fi fost acum mai uşor. Dar poate nu v-aţi fi gândit niciodată la cine sunteţi şi ce vă poate face mai puternici. Dacă vă vedeţi mai departe la facultate, gândiţi-vă bine la care şi de ce credeţi că vi se potriveşte. Începeţi să citiţi, să învăţaţi, rugaţi-vă foştii profesori să vă ajute, frecventaţi orice ore de pregătire suplimentară pentru Bacalaureat care se ţin în licee. Dacă simţiţi că nu vi se potrivesc aceste pretenţii universitare pe care sistemul românesc le are de la toată lumea, indiferent de aptitudinile unui elev sau altul, gândiţi-vă la ceea ce puteţi face voi cel mai bine. Vă puteţi găsi o meserie valoroasă, care vă poate aduce, dacă o faceţi bine, şi câştiguri financiare, şi respectul celorlalţi. Refuzaţi însă cu îndârjire să alegeţi calea uşoară şi faceţi efortul de a investi în acest fel în voi. Acest lucru vă va aduce mai mult decât vă imaginaţi acum. Şi, dacă vă simţiţi împovăraţi, nu vă sfiiţi să cereţi ajutor de la părinţi, rude, profesori. Veţi găsi mâini întinse, iar unii dintre voi vor găsi braţe iubitoare care v-ar ridica până la soare dacă ar putea. Sprijiniţi-vă de ele, dar ridicaţi-vă singuri!
Articol preluat integral de le Gandul.info