O nouă cercetare, în colaborare cu un om de știință al Universității Texas A&M, a confirmat că renumitul producător de viori Antonio Stradivari și alții și-au tratat instrumentele cu substanțe chimice care le-au produs sunetul unic, iar câteva dintre aceste substanțe chimice au fost identificate pentru prima dată.
Joseph Nagyvary, profesor emerit de biochimie la Texas A&M, care a propus pentru prima dată teoria conform căreia substanțele chimice utilizate în fabricarea viorilor, nu atât abilitatea de a face instrumentul în sine, au fost motivul pentru care Stradivari și alții, precum Guarneri del Gesu, au făcut instrumente al cărui sunet nu a fost egalat de peste 200 de ani.
Potrivit doctorulzilei.ro, o echipă internațională condusă de Hwan-Ching Tai, profesor de chimie la Universitatea Națională din Taiwan, și-a publicat descoperirile în Angewandte Chemie International Edition.
Cu aproximativ 40 de ani în urmă, la Texas A&M, Nagyvary a fost primul care a dovedit o teorie pe care a cercetat-o ani de zile: că un motiv principal pentru sunetul curat, dincolo de măiestria fină, au fost substanțele chimice pe care Stradivari și alții le-au folosit pentru a-și trata instrumentele.
„Toate cercetările mele de-a lungul multor ani s-au bazat pe presupunerea că lemnul marilor maeștri a suferit un tratament chimic agresiv, iar acesta a avut un rol direct în crearea sunetului grozav Stradivarius și Guarneri”, a spus Nagyvary.
Descoperirile sale au fost verificate într-o revizuire a Societății Americane de Chimie, cea mai mare organizație științifică din lume.
Descoperirile actuale ale echipei de cercetare arată că boraxul, zincul, cuprul și alaunul, împreună cu apa de var, au fost folosite pentru a trata lemnul folosit în instrumente.
Viorile create de lutierul italian Antonio Stradivari (1644-1737) stârnesc o fascinație de neegalat în lumea muzicii clasice, fiind printre cele mai scumpe instrumente muzicale din lume.
În 2011, un cumpărător anonim a plătit suma record de 15.9 milioane de dolari pentru o vioară Stradivarius – numită „Lady Blunt”, după Lady Anne Blunt, una dintre fostele deținătoare – care a fost considerată de experți ca fiind a doua cea mai bine conservată dintre creațiile lui Stradivari.
Mai mult aici
