Teiul, minunăție a verii. Coroană amplă, de boier al arborilor, flori care bagă în faliment marile firme mondiale ale parfumurilor, identitate blândă și rafinată, prin adieri, a nopților de dragoste din iunie. Teiul a înflorit în pădurile de lângă Deltă, mai întâi, și alungă, în București, duhoarea canalelor care râgâie, primenind două săptămâni cartierele mărginașe. Teiul se desface în floare, urcând spre dealuri, înlocuind florile salcâmilor care au trecut în amintire. Teiul e medicament pentru singurătate și floare a poeților care găsesc în el minunea unei metafore care încape toată în trei litere. Mioara Neagu, dinspre Dunăre, trimite prietenilor floarea de tei alăturată, sorcovindu-i de vară. Mulțumim Mioara! Bine ai coborât, iunie, din tei! (L.A. AMPress