Modelul de somn de opt ore neîntrerupte este o invenție relativ recentă. De-a lungul istoriei, somnul era împărțit în două segmente distincte, cunoscute drept „primul somn” și „al doilea somn”. Acestea erau separate de o perioadă de veghe de aproximativ o oră, în mijlocul nopții. Conform Science Alert, oamenii se culcau la scurt timp după apus, se trezeau în jurul miezului nopții și reveneau la somn până la ivirea zorilor.

Această pauză nocturnă nu era considerată timp pierdut, ci era folosită pentru diverse activități. Unele persoane se ocupau de treburi casnice, precum întreținerea focului sau verificarea animalelor. Altele alegeau să rămână în pat pentru a se ruga sau a medita. De asemenea, era un moment prielnic pentru citit, scris, socializare discretă cu familia sau pentru intimitate.

Existența acestui tipar de somn este confirmată inclusiv de literatura antică. Scriitori precum Homer și Virgil fac referire la „ora care încheie primul somn”, ceea ce indică faptul că somnul în două etape era un fenomen comun în acele vremuri.

Acest ritm natural de somn a început să dispară în ultimele două secole, odată cu apariția iluminatului artificial și cu Revoluția Industrială. Lămpile cu petrol, urmate de cele pe gaz și, în final, de lumina electrică, au permis oamenilor să rămână activi până târziu în noapte, în loc să se retragă la culcare odată cu apusul.

Expunerea la lumină puternică pe timpul nopții a modificat ceasul biologic intern, suprimând producția de melatonină și amânând instalarea somnului. În paralel, Revoluția Industrială a impus programe de lucru rigide în fabrici, care favorizau o singură perioadă de odihnă consolidată. Astfel, la începutul secolului XX, conceptul de opt ore de somn neîntrerupt a înlocuit vechiul obicei.

Studiile contemporane susțin ideea că somnul segmentat este un proces natural pentru corpul uman. În experimente de laborator unde participanții sunt expuși la întuneric pentru perioade lungi, similare nopților de iarnă, aceștia revin spontan la un program de somn bifazic, cu o pauză de veghe între cele două reprize. Același tipar a fost observat într-un studiu din 2017, realizat într-o comunitate din Madagascar care nu avea acces la electricitate, unde trezirile nocturne erau un obicei.

Specialiștii în somnologie subliniază că trezirile scurte pe parcursul nopții sunt normale, iar reacția la acestea este esențială. În lipsa unor activități specifice, cum erau cele din trecut, timpul petrecut în stare de veghe la ora 3 dimineața poate părea mult mai lung, iar anxietatea și plictiseala pot amplifica această percepție.

În acest context, terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I) oferă câteva recomandări practice: dacă nu puteți adormi la loc în 20 de minute, este indicat să vă ridicați din pat și să desfășurați o activitate relaxantă la lumină slabă. Revenirea în pat se face doar atunci când apare senzația de somnolență. De asemenea, se recomandă acoperirea ceasului pentru a evita monitorizarea timpului.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]