Ieri a fost judecat un mafiot de calibru, una din hienele care au jefuit și vor  jefui România prin alții, derivați din ei, fiindcă indivizi de acest fel conduc rețelele de furt și din pârnaie. Sunt nocivi și acolo. Sorin Blejnar, fost șef al ANAF, acuzat – într-un prim dosar, fiindcă mai sunt și altele pe drum – de furtul a 65 milioane euro din banii statului, adică ai noștri, guralivul ăla care jura că-i nevinovat, e pasibil de o pedeapsă de 15 ani de pârnaie. E puțin la câtă foame a presărat în urma lui. Transportatorul lui de comisioane e, zice-se, în pământ. Mafia a ales să-i astupe gura, îngropându-l cu totul. Știa prea multe. Atenție la viața lui Blejnar! Și el știe multe!  E cel despre care Traian Băsescu, președinte de țară atunci, declara că-i e necunoscut, nu-l știe, n-a auzit de el, dar în discuțiile, puține neșterse, era alintat ”Sorinele” . Greii zilei de  ieri, cuplul Băsescu-Udrea, suferă, presupun, pentru această condamnare care stă pe țeavă și va fi definitivă  luna asta. Mai suferă și alții. Cine-s ei? Poate vom afla. Sunt, pe țeava condamnării vârfuri din sistemul pus să controleze, polițiști mari, grade înalte, inspectori tot unul și unul, pregătiți să apere țara de fraudă. Au apărat-o până au băgat-o în mocirlă și nenorocire. Sunt tipii care te pun să plătești de două ori o întârziere nenorocită de 3 lei  la plata unui impozit, care ghilotinează amărâtele de firme mici, cele care trudesc cinstit și care își târăsc existența, aproape inexplicabil, în România. Sunt cei care conviețuiesc cu mafia manelistă, din ce în ce mai opulentă și strivitoare. Nu știu cât îi vor da judecătorii lui Blejnar. Cei 15 ani ceruți de procurori mi se par puțini, dar bine că un astfel de mafiot ajunge unde-i e locul. Nu mă bucur pentru răul nimănui. Dar condamnarea ăstuia, dacă nu cumva va fi salvat în ultima secundă, fiindcă în lumea lui totul e posibil, îmi dă așa, un fel de satisfație, de parcă aș fi răzbunat eu și alte milioane de jefuiți.