28 aprilie 2012, a doua zi după căderea guvernului Ungureanu, Victor Ponta declara următoarele: “Astăzi, pe drumul spre Brasov, cu Crin Antonescu, am stabilit schema Guvernului şi chiar şi o mare parte dintre oamenii care vor conduce ministerele. (…) Guvernul USL este obligat să fie cel mai competent Guvern pe care l-a avut România şi, mai mult decât orice, cel mai cinstit Guvern pe care l-a avut Romania“.

Dl. prim-ministru Ponta a stabilit multe premiere cu acest guvern atât de cinstit, printre care primul ministru european condamnat definitiv la închisoare chiar când era în funcţie (Relu Fenechiu) şi un al doilea demisionat abia după ce a încasat, şi el, o condamnare în primă instanţă (Liviu Dragnea). Mai avem un ministru de Finanţe în guvernul Ponta care a intrat în arest aproape direct din cabinetul său (Vâlcov), alţi câţiva foşti miniştri care trag de timp prin Parlamentul European, în speranţa că uită Justiţia de ei (Nica, Silaghi), şi o ciurdă întreagă de foşti miniştri protejaţi cu cerbicie de parlamentarii PSD (Chiţoiu, Vosganian, Şova, Andronescu).

3 ani şi 14 miniştri penali după promisiunea de pe drumul Braşovului (pe care centură or fi făcut tranzacţia?), Victor Ponta îşi încununează opera cu propria-i semnătură în registrul de intrări-suspecţi de la DNA. De vineri încoace, dl. Ponta este urmărit penal pentru câteva infracţiuni comise pe când era (doar) deputat şi pentru altele comise ca prim-ministru. În primul caz, procurorii n-au nevoie de acordul Parlamentului pentru începerea urmăririi penale. În al doilea caz, Parlamentul va da un vot şi poate bloca urmărirea penală.

Trăim, deci, într-o ţară în care prim-ministrul în funcţie este acuzat în mod oficial de acte de corupţie, urmărit penal pentru infracţiuni care i-ar putea aduce 5 ani de închisoare, dar care nu consideră necesar să demisioneze pentru că “am fost numit de către Parlament şi doar Parlamentul poate să mă demită”.

Iar Parlamentul, nu-i aşa, e controlat de subalternii săi de la partid şi de restul clienţilor săi politici.

Clenciul 22, acum mare cât tot Palatul Victoria – exact clenciul pe care-l invoca şi Nicolae Ceauşescu în 1989, când cerea să fie “judecat” de Marea lui Adunare Naţională.

Ce-o fi în capul dlui Ponta? Cum îşi imaginează el că România poate avea un prim-ministru care, dimineaţa, predă telefonul şi obiectele ascuţite la intrarea în DNA, înainte de a scrie frumuşel, la măsuţă, declaraţii ce-ncep cu “subsemnatul”, iar după-amiaza, dacă-i dau voie procurorii, se duce să mai coordoneze şedinţa de guvern şi puterea executivă în ţara noastră?

De fapt, prim-ministrul României va trebui să ceară voie procurorilor ca să se ducă la pipi.

Dl. Ponta spune că a fost votat de 5 milioane de oameni în noiembrie anul trecut (când a pierdut alegerile) şi că i s-a încredinţat mandatul de către peste 7 milioane de oameni la alegerile din 2012.

Aşa este, dar una e legalitatea şi alta legitimitatea. Dl. Ponta e, legal, şef al guvernului, aşa cum, tot legal, e candidatul de pe locul 2 din alegerile prezidenţiale (când a înfuriat chiar ceva mai multe milioane de oameni cu aroganţa lui). Dar legitim mai crede că e, după ce s-a început urmărirea penală împotriva lui?

Dl. Ponta şi-a făcut zob partidul, refuzând să demisioneze după ce a pierdut prezidenţialele – şi eliminându-şi, apoi, toţi adversarii pe care i-a identificat. Pe mâna dlui Ponta, PSD a ajuns un caraghioslâc retrograd şi reacţionar, care acum nu mai poate produce decât dovezi de supunere linguşitoare precum telegramele de susţinere pentru lider şi nesfârşite obstrucţionări ale Justiţiei. La cât de jenant se comportă pesediştii, n-ar fi de mirare ca vreunuia dintre geniile din jurul lui Ponta să-i organizeze mâine-poimâine o nouă manifestare nord-coreeană de susţinere, pe Arena Naţională, la fel ca toamna trecută.

Hrebenciuc a avut mai multă onoare, că el a demisionat din Parlament când a fost pus sub acuzare. Darius Vâlcov a demisionat şi el – a fost mai onorabil decât Victor Ponta. Mazăre a plecat de la primărie, scârbit, dezgustat, înrăit, dar tot a plecat după ce a fost arestat. La dracu’, chiar şi Traian Băsescu a demisionat de la Camera Deputaţilor ca să nu se milogească pentru imunitatea lui, când l-au căutat procurorii.

Dar să nu te dai dus din funcţia de prim-ministru, doar pentru că n-ai nici o idee ce să faci în viaţă de-acum înainte? Asta e nu doar anti-naţional, ci şi, pur şi simplu, ridicol.

Noul brand de ţară al României dlui Ponta: cea mai ridicolă ţară din Europa, acum chiar mai ridicolă.

(Articol publicat de autor pe blogul său)