Media audiovizuală e plină-ochi de formula, fleșcăită de atâta întrebuințare, ”binemeritată vacanță!” Cine o binemerită? Savantul care a trudit să descopere un leac miraculos, dar  nu i-a dat de cap, merită, poate, o binemeritată vacanță. Dar savanții adevărați nu-și iau niciodată vacanță. Și apoi, pe unde se mai găsesc savanții noștri? Unii-s închiriați, din faza pubertății, de țările bogate. Poate că o binemeritată vacanță merită copila mea de 8 ani care transportă în spinare zilnic un ghiozdan cât ea de mare la școală și transpiră acasă să rezolve matematici care-mi torsionau mie mintea în clasele de liceu. Poate că ar avea dreptul la o binemeritată vacanță de Paști amărâtul fericit care a prins de săpat un șanț și sapă zi-noapte să nu-i ia altul locul. Mă refer la șomerul din Spania sau Germania, fiindcă șomerul din satele patriei, cel certat pentru veci cu munca, nu se va dezlipi de crâșmă nici remorcat.

   Să fie îndreptățit pentru o ”binemeritată vacanță” politicianul care, deputat sau senator numindu-se, n-a scos în trei mandate un diftong de la tribună, iar prietenii, când îl vizitează la domiciliu, nu-i mai recunosc, de la un an la altul, casa? Vechea casă e înghițită anual de o alta mai mare, pe regula de aur a peștilor. S-o merite ministrul care deja trăiește în Caraibe, după un mandat scurt dar îndestulător, el care n-a avut în viața lui un salariat, dar pute de avere?

   O ”binemeritată vacanță”, ziceți și o ziceți atât de des și de apăsat, atât de tânguios și de lăbărțat, că mă apucă damblaua. De mai bine de un sfert de veac, România e într-o nesfârșită, neproductivă, nesimțită, duhnind a neputință, vacanță. Totul sau aproape totul moare, se dărâmă, ruginește, putrezește. Trenurile au ruginit pe șine, iar șinele au fost furate de sub trenuri. Ce dracului, Doamne iartă-mă, binemeritată vacanță, când vacanța nu se mai sfârșește în țara asta uitată de noroc și invadată și stăpânită de bestii mereu active? Hoții nu iau vacanță niciodată, prea prinși în viața lor îmbuibată, iar truditorii cinstiți, câți mai sunt pe aici, care aleargă din zori până-n noapte pentru sume derizorii, n-au șansa vacanței, fiindcă în dreptul vieții lor nu e scris cuvântul.