Andrei Alexandru: Elena Udrea sau cât de mult a decăzut România

Am auzit-o lunea trecută pe Elena Udrea la B1TV recunoscând cu jumătate de gură (nici ea n-are încă suficient curaj, în ciuda binecunoscutului ei tupeu), că anul viitor va candida la Președinția României. Poate s-o pună Băsescu, pot s-o pună slugile lui Băsescu, partidele lui Băsescu, serviciile lui Băsescu, procurorii lui Băsescu și tot ce mai posedă Băsescu din statul român candidat pe Udrea oriunde dorește stăpânul lor. Experiențele anterioare cu EBA, cu manipularea rezultatelor, gen ambasada României la Paris, cu ”cumpărarea” unor indivizi infiltrați în conducerea altor forțe politice, gen Ioan Rus, Ilie Sârbu, Gabriel Oprea ș.a., cu vânzători, gen Ponta, garantează succesul. Oricum, după ce Ponta a capitulat și a pactizat cu odiosul președinte al României, în ciuda votului a 7,4 milioane de români, Băsescu nu mai are niciun fel de opreliște, face tot ce vrea, nu mai ține seama de nicio prevedere constituțională privind atribuțiile și rolul său ca președinte, iar agresivitatea sa acționează crescendo. Toate acestea au devenit loc comun. Parcă nici nu ni se mai par atât de grave, pe cât sunt ele în realitate. Dar sincer să fiu, nu mi-aș fi închipuit vreodată că România a decăzut atât de mult încât o individă de teapa lui Elena Udrea să ajungă să candideze la cea mai înaltă demnitate a statului român. În loc să dea socoteală în Justiție pentru averea neverosimil de mare strânsă dintr-un salariu de bugetar în doar câțiva ani, Udrea are tupeul să candideze la Președinția României. „Dreptate până la capăt” a fost sloganul cu care Ponta&Co au câștigat alegerile la un scor zdrobitor. Realitatea post-alegeri: „Mușamalizare până la capăt”. În mintea sa diabolică, dar totuși speriată de furia populară, Băsescu nu știe ce instrumente să mai inventeze ca să-și asigure imunitate absolută în fața Justiției după încheierea mandatului: încropește tot felul de partide, ticluiește o „evadare” în Parlamentul din Republica Moldova sau la vreo instituție internațională, o vrea pe Udrea în locul său la Cotroceni și câte or mai fi și nu le-am aflat încă. Am mai spus-o și repet:„”Opriți ascensiunea lui Arturo Ui” ( a se citi Băsescu), până nu e prea târziu.
Băsescu trebuie suspendat și demis de electorat! Șovăielile din USL pe acest subiect crucial trebuie eliminate. Există suficiente argumente raționale juridice și de fapt care să conducă la această soluție salvatoare. Dimpotrivă, tolerarea lui Băsescu la Cotroceni până la finalul mandatului va amplifica haosul și numărul fărădelegilor pe măsura apropierii alegerilor prezidențiale. Demiterea lui de către popor ar avea și un pronunțat caracter simbolic pentru Istorie, așa cum s-au petrecut lucrurile cu Ceaușescu: „Cine va face ca el, ca el o s-o pățească !”. În caz contrar, s-ar putea spune că Băsescu a înfrânt voința poporului român, a învins democrația, a învins normalitatea, ceea ce ar fi inacceptabil și un îndemn implicit la repetarea în viitor a modelului Băsescu. Încercarea de demitere a lui Băsescu din 2012 a fost prost pregătită. În plus, Ioan Rus, pe atunci ministru de Interne, a sabotat întreaga acțiune prin blocarea publicării rezultatelor Recensământului din 2011, care ar fi arătat că la Referendum a existat cvorum, că a fost valid și, deci, Băsescu demis. Acum, lucrurile sunt mult mai simple. Motive constituționale pentru suspendare există, slavă Domnului ! Cu majoritatea de care dispune, USL poate asigura numărul de voturi necesar în Parlament, iar la Referendum avem cu toții certitudinea că o majoritate zdrobitoare va vota pentru demiterea lui Băsescu. Prin urmare, dacă în 2012 viața noastră a fost afectată de campania pentru Referendum, acum, nici măcar nu este nevoie de o campanie electorală. Lumea n-a uitat cum a votat în 2012 și, deci, știe ce are de făcut. Băsescu nu s-a schimbat în bine, ci în rău. Guvernul poate să-și vadă nestingherit de treburile sale, Parlamentul și Președintele interimar la fel. Am mai spus-o: știm cu toții că votul va fi zdrobitor pentru demiterea lui Băsescu, dar nu putem ști câți vor veni la urne. Dacă e atins cvorumul de 50% plus 1, Băsescu e demis. Dacă cvorumul nu e atins, dar o majoritate semnificativă a votat demiterea, procesul se poate relua pe baza legitimității conferite de rezultatul votului în favoarea demiterii până la întrunirea cvorumului sau până la încheirea mandatului în 2014. Pentru cei care-și fac griji legate de reacția partenerilor noștri externi, le aduc la cunoștință că în orice țară civilizată, în orice democrație normală, nu e cazul României, când un președinte primește un vot de neîncredere atât de consistent (de exemplu: 7,4 milioane), el își prezintă necondiționat demisia imediat.