Bună sa vă fie inserarea și depanatoare a nopții! A sta de vorbă cu cei ce nu mai sunt în nopțile ce nu au mai fost asa
vreodată: „Mult prea strălucitor întunecată
De vorbă stau cu cei ce nu mai sunt
Iar eu orbecăi pe sub alt pământ” e o experiență de pregătire a fiecăruia pentru un post, în curățirea gândurilor și spiritului! Pământul nu e altul sau poate da, după ce e supus la atâtea încercări, de către oameni. Întristarea răzbate, cronic, din versurile profunde cu care ne bucurați, chiar dacă nu le mai regăsim în zori, cum ne obișnuisem ! Va vizitez zilnic pagina și ma bucur când va regăsesc! Trăiesc de ceva timp drama prin care treceți, ca încercare a vietii și înțeleg deznădejdea și durerea resimțite. Nu abandonați lupta și veți învinge ceea ce azi pare de nedepasit . Renunțarea e cea mai parșiva cale aleasă. Va doresc liniște, pace și iubire de viață întru limpezirea noianului de gânduri. Mă rog de binecuvântare și însănătoșirea poetului și omului! O noapte cu eclipsă, în lumina astrului, deschizător de speranțe. Am găsit undeva un text motivant în situații de cumpana.Il voi reda mai jos în speranta ca va poate ajuta: „De câte ori îți piere zâmbetul, de atâtea ori trebuie să înveți să zâmbești din nou.
De câte ori pierzi pe cineva, de atâtea ori trebuie să umpli golul care rămâne.
De câte ori cineva îți trădează încrederea, de atâtea ori trebuie să înveți să crezi din nou.
De câte ori crezi că nu mai poți să continui, de atâtea ori trebuie să te lupți cu tine și să vezi că poți.
De câte ori te simți pierdut și fără speranță, de atâtea ori trebuie să o cauți iar și iar.
De câte ori crezi că iubirea nu există, de atâtea ori trebuie să pornești în căutarea ei.
De câte ori va fi nevoie să o iei de la capăt, de atâtea ori o vei lua de la capăt.”
·