Poezia mea e o întâmplare de cuvinte
Care îmi ies înainte
Îmi vin călare
Ca o oaste dezmembrată de la plecare
Și mă atacă lălâu și mereu
Cu toate că n-am armură de zeu

Vine uneori ca soldatul de la Maraton
La business class, în avion

Eu pe cine să birui și să nimeresc
Cu gloanțele arcușului ăsta din care balade cresc?

Poezia mea e o întâmplare
Care doare
Bolnavă de disperare
Pisică velină
Care lângă scaun miaună și suspină

Te făceai degeaba tăiș de topor
Fiindcă pe nimeni nu vreau să omor

Azi poezia mea fuge din cuvinte
Mi-o ia mult înainte
Și când dau de ea la răscruci
O găsesc nuc plin de nuci

Cuvintele sunt bune
Doar când pot să răsune
Rune nebune
Unde și eu, nuc bătrân, m-am pitit
În piroanele muțeniei mele răstignit

13 iunie 2021, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]