Lucian Avramescu: De zori mă agățam ca de un colac de salvare
De zori mă agățam ca de un colac de salvare
Trecusem muntele cel mai abrupt și mai mare
Și mâinile tale ca un clește
Se țineau de picioarele mele
Care înotau vitejește
Înfășurat în noapte, legat în frânghiile ei de la glezne la bot
Reușisem să rup baierele de beznă și să înot
Cu tine cu tot
Bezmetici rechini treceau pe deasupra noastră
Lunetele carabinieriilor ne urmăreau de la a destinului fereastră
Și am trecut, spintecând-o, chiar prin balena albastră
Numai aici, la mal, când zorii ca niște delfini albi s-au arătat
După ce pe tine pe țărm te-am aruncat
M-am înecat
P.S.
Dovadă poza mea răstignită pe gazete
Ca un fost zburător erete
De parcă ar fi bătută în cuie
Așa-i că pare o fabulă? Nu e!
15 septembrie 2021, Sângeru
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]






