Este o superbă zi de primăvară. Inima sorții generoase a reînceput să bată. Păpădia a ieșit în grădina mea pentru a îmi liniști gândurile cum că nu o să mai vină gerurile. Îmbrăcată într-o bluză galbenă cu dantelă, eu îmi petrec timpul printre albine și fluturi. Magnolia înflorită îmi face un semn mângâietor cu petalele ei. O oiță din curte mi-a fătat un berbecuț negru cu stea albă-n frunte pe care l-am numit Aurică. Ziua decurge extrem de bine. Soarele strălucește, iar luna se plictisește, transparentă ca o lentilă de ochelari, la marginea orizontului. Cireșul meu din grădină, cel mare, fiindcă acum doi ani am mai plantat cu tata câțiva, este alb ca neaua și frumos ca icoana de pe perete. Rolele mă așteaptă, fiindcă și ele fac parte din primăvară. Împreună cu colega mea Marilena Stanca producem mișcări – uneori periculoase – pe role. Poate și oamenii au înflorit. Cei care lucrează în grădini au tenul bronzat de soare și vânt. Culoarea îi deosebește de orășenii care vin să viziteze Muzeul Pietrei. Să prețuim primăvara căci și ea ne prețuiește pe noi. Primăvară frumoasă, vă doresc!
Ana Luciana Avramescu, clasa a IV-a, Școala Sângeru

(text publicat pe femeide10.ro)