Din ” închisoarea ” ta întrebi cu disperare
De ce e drumul greu şi ce-i în zare
Şi cauți fără rost un nou senin,
Din locul tău şi Dumnezeu pare străin.

Din ” închisoarea ” ta întrebi cu disperare
De ce iubirea ta n-are valoare
Şi tot se risipeşte, viața-i fum,
Doar Dumnezeu îți e tovarăşul de drum.

Din ” închisoarea ” ta întrebi cu disperare
Durerea ta pe cine oare doare
Pe ei…nu are cum…sunt doar actori,
Doar Dumnezeu îți mai zâmbeşte blând în zori.