Trecut-au anii și am rămas
Fără miros și fără glas,
Am mai pierdut un zăcământ,
Plin de nevoi, acest pământ.

Și câte lacrimi bat acum,
Peste un dor, un simplu drum.
Și câte șoapte stau pe jos,
Și câte umbre nu s-au întors,
Căci am rămas un simplu gest,
Nimic mai mult, un simplu rest.

Și ce-ai să faci când n-o să fiu?
Să–ți șterg lacrimă, să scriu?

Poate, că e prea târziu
Să te scot în pardesiu,
Poate că e prea curând
Să–mi lași geana lăcrimând