La Buzău, în zilele de 8-10 mai 2026 s-a desfășurat Festivalul Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare”, ediția a XXVII-a. Organizatorii,  Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” Buzău și Cenaclul Umoriștilor „Nicolae Grigore Mihăescu – Nigrim”, s-au bucurat de sprijinul Primăriei și Consiliului Local Municipal, de cel al Consiliului Județean Buzău și al Uniunii Epigramiștilor din România.

În prima zi a festivalului, umoriștii buzoieni și invitați de pe tot cuprinsul țării au participat la tradiționala întrunire „Cu umorul nu e de glumit” abordând probleme aflate în actualitatea epigramei, a epigramiștilor și a breslei acestora, în prezența domnilor George Corbu și Mihai Sălcuțan, președintele și respectiv vicepreședintele UER. Personal am trăit emoția primirii, cu acte în regulă, în frumoasa familie a epigramiștilor.

A doua zi, pentru că Buzăul este cunoscut ca oraș de referință al aviației și parașutismului militar românesc, după ce au făcut poza de grup, participanții la festival s-au deplasat la Baza Aeriană de Instruire și Formare a Personalului Aeronautic „Aurel Vlaicu” (BAIFPA) – Boboc, unde, cu sprijinul comenzii unității, a fost posibilă vizitarea acesteia.

Dacă pentru mine a fost doar o reîntoarcere la locul în care îmi desfășor activitatea de mulți ani, pentru restul grupului a fost o experiență inedită. La sosire, am fost așteptați de colegi de-ai mei, care, cu un profesionalism desăvârșit, ne-au prezentat tehnică de aviație, sisteme și echipamente moderne de pregătire pentru viitorii piloți și controlori militari de trafic aerian.

Plutea în atmosferă, ca o prezență invizibilă, sentimentul de admirație și respect pentru locul care a format atâtea generații de aviatori militari. Un moment de popas, preț de o fotografie de grup, a fost lângă statuia lui Aurel Vlaicu, unul dintre pionierii aviației românești, ce tronează ca un simbol central al instituției care îi poartă, onorific, numele și reprezintă un punct de reper spiritual pentru toți studeții care se pregătesc aici să apere cerul senin al patriei.

În esență, orice vizitator al acestui loc încărcat de istoria zborului simte fiorul limitei: locul unde pământul se termină și unde începe teritoriul celor care au avut curajul să privească soarele în față. Din grupul de vizitatori au făcut parte ofițeri în rezervă și în retragere ale altor arme: marină, rachete, artilerie antiaeriană, precum și medici, avocați, ingineri, profesori

La întoarcerea în oraș, ne-a întâmpinat, ca și la plecare, avionul-simbol al Buzăului, „Oraș deschis”, aflat în poziție de decolare. Însăși ziua aceasta de 9 Mai, Ziua Europei, părea că respiră metaforă și ironie fină. Ora începerii festivalului se apropia cu fiecare secundă, iar emoțiile și bucuria creșteau exponențial, invers proporțional cu timpul. Sala Consiliului Județean începea să se umple de spectatori.

Prezentatoarea festivalului, Cristina Maria Nicolae și-a îndeplinit misiunea cu eleganță, a cucerit publicul cu interpretarea unor frumoase melodii de muzică ușoară și populară. Epigramiștii au dovedit că  știu să transforme o idee într-o scânteie, că poantele au tăiș de diamant ce pot stârni hohote de râs sau produce tăceri meditative.

Inteligența poate deveni artă atunci când este rostită cu har, așa cum spunea epigramistul George Budoi: „Ca un chirurg, convingător,/ Cu bisturiul tai ușor,/ Tai fin și răul îl combați,/ Nu lași în urmă răposați…” Și parcă exact aceasta a fost atmosfera festivalului: un joc al adevărului, al ironiei moralizatoare.

Un moment mult așteptat a fost festivitatea de premiere a laureaților Concursului Național de Epigramă organizat în cadrul festivalului și atribuirea Premiile anuale ale UER, Buzăul fiind gazda acestora  din anul creierii, 2008 În încheierea manifestării, artiștii moldoveni Corina Țepeș și Costi Burlacu, au susținut un recital de muzică ușoară.

Așa a fost la Buzău, orașul nostru cu farmecul lui cald și boem, cu miros de liliac, glicină și castani în floare, care a reușit să-și deschidă și în acest an sufletul larg pentru epigramiști. Făcând un bilanț succint, au fost zile în care râsul a devenit literatură, iar literatura, prietenie. Zile în care oamenii nu s-au întâlnit doar pentru a recita epigrame, ci pentru a-și recunoaște unul altuia aceeași iubire pentru spiritul românesc autentic. Personal, am trăit emoția debutului sub lumina unor întâlniri rare, cu sentimentul că, undeva între un catren și un zâmbet, am descoperit o familie de oameni care știu să transforme cuvintele în hrană pentru suflet.

Am convingerea că fiecare dintre invitați a plecat de la acest eveniment cu sufletul plin și poate că acesta este cel mai frumos lucru pe care îl poate lăsa în urmă un festival: nu doar premii și fotografii, ci amintirea unei bucurii care continuă să lumineze mult după ce scena rămâne goală.

Îmi imaginam cum răsunau, printre pahare de vin, în seri târzii, versurile lui Ion Băieșu: „Buzău, oraș al fetelor frumoase Și-al Crângului romantic…”

Angela Petre – membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala ”Pamfil Șeicaru” Buzău

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]