De multe ori ne amintim de profesorii care ne-au marcat copilăria și tinerețea. Dacă a venit vorba despre oamenii de la catedră, vă aduc și eu în atenție o profesoară de limba engleză. Nu! Nu vom trece la A.M. Press la lecții de engleză. Deși dacă dorește cineva se poate. Vom face o călătorie în universul încântător al picturilor semnate de doamna Valeria Bara.
Iată ce ne scrie. După cuvinte urmează și tablourile.
,,Stimate domn
Mă simt profund onorată de interesul pentru lucrările mele și invitația dumneavoastră de a fi subiectul unui articol.
Am să încerc în următoarele rânduri să vă prezint pe scurt povestea mea, povestea devenirii unui pensule ghidate de mâna lui Dumnezeu. Nu pot să spun altfel deoarece tot ce am făcut și fac prin picturile mele sunt date de talentul primit de la El și de bucuria de a vedea fericirea în ochii căruia primește și privește pictura mea .
M-am născut în Satu Mare in 1970.04.20 și sunt mama a 2 copii minunați care sunt deja adulți și în același timp sunt și bunică. Locuiesc în localitatea Acâș și sunt profesoară de limba engleză la școala gimnazială din localitatea sus menționată.
Pasiunea pentru desen și pictură s-a rezumat la început, la pictatul pereților școlii pentru a o face mai atractivă elevilor și la realizarea de imagini pe planșele folosite la predarea materiei. Dar pereții școlii s-au umplut la un moment dat și neavând unde să mai pictez, dar simțind nevoia de a picta, pentru că această activitate îmi provoca bucurie, liniște și mă aducea la un echilibru atât de necesar fiecărei zi, umplându-mă de energie, am hotărât să îmi cumpăr pânză, pensule și vopsea.
Pictam pentru cei dragi mie, familiei, colegilor, prietenilor și dădeam picturile mele ca și cadou celor dragi. Însă mi-am dat seama că cu fiecare tablou dat mă simțeam fericită pentru ca era fericit și cel care-l primea; precum și de faptul că în fiecare pictură puneam un pic din sufletul meu, o părticică din mine, iar cel care-l primea, primea o părticică din mine, o părticică din sufletul meu. Și timpul, orele petrecute pictând, mă făceau să fiu pretențioasă pentru ceea ce dau, față de mine însumi față de calitatea a cea de fac. Să dau ceva încântător, bucurător, să dau acel sentiment de bucurie, de fericire celui ce primește.
De ce doresc acest lucru? Răspunsul este foarte simplu: arta a fost de-a lungul istoriei omenirii, acel lucru minunat care a avut intr-adevăr valoare deoarece a provocat plăcere sufletului uman. Ea însumează tot ce provoacă bucurie, fericire, uimire și speranță. Speranță că omenirea are o latură bună, este capabilă de a face lucruri de valoare care dăinuie în timp, să provoace bucurie, fericire, lucruri care fac posibil imposibilul: îngheață clipa și sentimentele și le păstrează pentru generațiile viitoare. E ceva unic, inegalabil.
Am pictat și pictez din pasiune. Nu am învățat în școli ce, cum trebuie să fac. Fac totul din instinct, dar încerc să fac cât de bine pot. În prezent am peste 350 de tablouri, în colecții personale, prin toată țara și în străinătate. Anul acesta am participat, la invitația unei colege, cu o foarte mică parte a lucrărilor mele la o expoziție de picturi la Muzeul din localitatea Tășnad.
Am creeat din pasiune tot anul și sper că voi avea timpul necesar pentru a creea cu aceeași pasiune și anul viitor .
Sper că lumea nebună din jur se va opri pentru o clipă din haosul provocat de sine însuși și va contempla un scurt timp privind tot ce este artă , își va da seama de nimicnicia acțiunilor sale și va lăsa să fie dominat de aceea latură bună care în prezent este ascunsă. Și atunci lumea artei își va recăpăta tronul, puterea și influența asupra sufletelor noastre. Și lumea se va schimba .
Mulțumesc pentru posibilitate
Cu stimă și respect
Valeria Bara”.
Cu multă stimă și respect am citit și noi aceste cuvinte. Cu admirație vom privi acum tablourile.
