Pentru pacienții diagnosticați cu diabet, certificatul de handicap reprezintă recunoașterea oficială a afecțiunii lor cronice, oferindu-le acces la diverse forme de sprijin medical, social și financiar. Acest document nu este o simplă formalitate, ci un ajutor concret în gestionarea costurilor și a logisticii impuse de tratamentul zilnic.

„O gură de oxigen medicală și financiară pentru cei care trăiesc cu diabet.” — Ines Nerina

Eligibilitatea pentru obținerea certificatului este condiționată de tipul de diabet și de impactul acestuia asupra autonomiei pacientului.

Persoanele cu diabet zaharat de tip 1, o boală autoimună care necesită administrarea de insulină, se pot încadra pentru acest certificat datorită monitorizării continue, tratamentului zilnic obligatoriu și riscurilor metabolice semnificative. În schimb, pentru pacienții cu diabet zaharat de tip 2, diagnosticul în sine nu este suficient. Acordarea certificatului devine posibilă doar în situația în care apar complicații severe cu efect invalidant, cum ar fi neuropatia, afecțiunile cardiovasculare, problemele grave de vedere sau amputațiile.

Elementul decisiv în procesul de încadrare este impactul funcțional al bolii, nu doar prezența diagnosticului. Comisia de evaluare analizează documentația medicală, schemele de tratament urmate și nivelul de autonomie al persoanei, pe baza cărora stabilește unul dintre cele trei grade de handicap: mediu, accentuat sau grav.

Posesorii certificatului de handicap beneficiază de o serie de facilități menite să diminueze povara financiară și logistică a bolii.

Printre acestea se numără o indemnizație lunară, al cărei cuantum variază în funcție de grad (aproximativ 375 de lei pentru gradul accentuat), folosită adesea pentru acoperirea costurilor cu senzori de monitorizare a glicemiei, consumabile sau diete speciale. De asemenea, certificatul asigură transport urban gratuit (de exemplu, cu STB în București), un număr limitat de bilete de tren gratuite anual (de regulă 10), acces la locuri de parcare special amenajate și diverse facilități fiscale și culturale, precum scutiri de taxe sau acces cu tarif redus la muzee și teatre.

Procedura de obținere a certificatului se desfășoară prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) de la domiciliul solicitantului și presupune mai mulți pași. Inițial, se constituie un dosar medical care include un referat de la medicul diabetolog, o scrisoare de la medicul de familie, analize recente și acte de identitate. Urmează realizarea unei anchete sociale la domiciliu pentru a evalua condițiile de trai și gradul de autonomie. Dosarul complet se depune la DGASPC, este analizat, iar solicitantul este programat pentru evaluare în fața comisiei, care va stabili încadrarea și gradul de handicap.

În cazul copiilor cu diabet de tip 1, certificatul se acordă, în general, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Părintele sau tutorele legal poate obține calitatea de însoțitor, beneficiind de drepturi specifice, având în vedere necesitatea unei supravegheri constante.

Reînnoirea certificatelor este o procedură periodică, de obicei anuală, care implică refacerea analizelor, a anchetei sociale și o nouă evaluare. Mai multe asociații de pacienți militează pentru extinderea perioadei de valabilitate sau pentru acordarea certificatelor pe termen lung în cazul diagnosticelor cronice ireversibile.

Toate documentele și informațiile sunt gestionate de DGASPC din județul de reședință. Legitimațiile pentru transport și parcare sunt eliberate ulterior, în baza gradului de handicap specificat în certificatul emis de comisie.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]