sunt chiriașul unei vieți de împrumut
plătind cu ortul drumul către casă
ce poate fi întoarcerea-n mormânt
în voalul de țărână drept rochie de mireasă?

voi fi un lan de in când am să tac
scăldat de ploi și liniște cuminte
și risipit în sevele unui copac
văzduhul voi străbate cu miresmele cernite

dar uneori voi bate ca și vântul în fereastră
și n-am să mă mai pot întoarce lângă tine
se lasă iarna-n lacrima albastră
și nu voi ști dacă ți-e rău sau bine

(Prof. dr. Valentin Emil Mușat, din vol. „Anamneze”)