Cel mai frumos text pe care l-am citit în ultima vreme!

Maestre, ce fericit sunteți că locuiți în satul minunat al copilăriei, că puteți să ieșiți, fără declarație, să vedeți animăluțele, să admirați grădina trezită la viață de această primăvară de neuitat!

Eu, din păcate, nu am putut să mai ajung în satul meu și nu știu dacă îl voi mai vedea…Cred , totuși că, având ajutorul lui Dumnezeu, vom supraviețui!

SĂNĂTATE, că inspirație aveți!