Și da, îmi este dor!! Atât de dor!!
Sunt altfel Zorii dimineții, fără EL!! Cu toată iubirea ce le-o port, iubind dintotdeauna, diminețile devreme, îmi lipsesc acele scrieri care începeau cu, BUNI ZORI! Erau bucuria sufletului meu, erau scrise la cald, cu trăirile de-atunci uneori chiar și la 4 dimineața, dacă nu chiar și mai devreme. Aceste scrieri, erau țâșniri dintr-un suflet deși plin, prea plin de iubire, era greu încercat ținând cont de faptul că, Îngerul nostru Grăitor acum aflat în seninul cerului, atunci când ne scria era într-o luptă nedreaptă (am zis-o mulți) cu o boală perfid de statornică în necunoscut… L am iubit și continui să l iubesc și dincolo de moarte, îi citesc tot mai neastâmpărată cu aceeași dorință de frumos și de iubire, neprețuitele scrieri lăsate drept tezaur iubitorilor de poezie, de alese cuvinte, gânduri prețioase lăsate moștenire pentru a fi slavă mereu, mereu. Nu poți și nu ai cum, oricât de șovin ai fi să nu iubești, pe cel care a fost și este în inimile multora dintre noi, Lucian Avramescu poetul nostru național.
Cu dor, recunoștință și neuitare….aceeași floricică de mai…

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]