Cucoana era unsă cu toate alifiile. O cheamă Esmeralda şi-i vrăjitoare. Cam tot ce prevesteşte ea se-mplineşte. Cum se-ntâmplă în cazul de faţă.
A strâns toţi parlamentarii la un loc – ca la moliftă – şi le-a ciripit următoarele.
„Mânca-v-aş ochişorii, iar a dat norocul peste voi. Văz un trifoi cu 90 la sută din foi intenţii de vot tot pentru voi”.
(„Ţiganca mea dă cu ghiocul, ghiceşte la proşti norocu’!”, şuiera bărbac-su’).
După ce-a molfăit un sendviş şi-a băut o gură de cafea, a continuat:
„Da’ ia staţi voi în genunchi! Că vă ghiceşte mama numai de vă căiţi pentru tot ce n-aţi făcut în mandatul ăsta. Şi nici în ăl’lalt. Si nici în răsăl’lalt!”.
Au ascultat porunca, ce erau să facă? Să ridice spitale? Nu!
„Mai văz o apă plutitoare care străbate o autostradă cu zero benzi la dus. Cale de întoarcere, nu-i. Apa plutitoare e de culoare albastră, autostrada este în mintea voastră creaţă”.
(”Hai că nu suntem chiar proşti cum zice lumea”, a mormăit unul).
„Nu sunteţi, mă. Că la furăciuni vă duce capul mai rău decât pe bărbati-miu, care-a vândut de trei ori un căţel în loc de miel”.
(„Chiar la licitaţie”, a adăugat consortul).
„Pe la mijlocul mandatului vostru – a continuat Doamna Esmeralda – vor fi ceva proteste. Da’ nu vă faceţi griji! Ştiţi vorba aia: valul trece, bolovanii ca voi rămân”.
(„Deşteaptă mai e nevastă-mea! Să moară gloaba lu’ ăla de mi-a furat fierul vechi cu atelajul hipo, de nu-i cum zice ea!”. Of, Esmeralda, dragostea mea!).
Doamna ghicitoare a cerut şi-o apă plată, că i se uscase gura. „Da’ să fie apă-apă”.
A venit unul cu o cisternă: „Ia, tanti, colea! E apă vie, din Bucegi. Dacă bei din ea, ca strămoşii noştri daci, n-o mai mierleşti!”.
(Ăsta parcă ar fi Dan Puric în dialog cu Robert Turcescu, a zis bărbac-su’. Da’, ia să nu mă bag io pe chestii cultural-aburitoare!).
Pe bună dreptate, Doamna Esmeralda s-a simţit lezată în amorul meseriei.
„Mă, tu crezi că s-a întâlnit hoţul cu prostul? Să spui poveşti din astea votanţilor, nu mie!”.
Şi cam avea dreptate cucoana.
„Deci, dragi aleşi, v-aţi liniştit, da? Acu’ băgaţi la tanti lovele! De la fiecare după nevoi – deputat sau senator – şi cât vă lasă bugetul partidului sau fondurile europene! Iar când mai vreţi sondaje, nu apelaţi la altcineva. Vin eu, că tot pe voi vă găsesc”.
Aşa grăit-a Esmeralda. Şi-aşa va fi !
Update:
Bărbac-su’: Esmeralda, dragostea mea! Esmeralda, pacostea neamului ăsta. Cum se adevereşte, de treizeci de ani, ce zice ea. Cum să nu iubeşti ţara asta?
Sau să pleci din ea!

(din ziarulprahova.ro)