Copil fiind, cu-ntreaga-mi fire,
Mă pregăteam de sărbători…
Și, Doamne, câtă fericire
Aveam, primind colindători!

Veneau o sută, sau o mie…
Ori, poate, așa mi se părea;
Cântând duios, cu bucurie,
De Sfânta Naștere a Ta!

Îi ascultam ca-n rugăciune,
Uitând aproape să respir;
Iar când plecau, printr-o minune,
Lăsau miros… de trandafir!

Și Cerul parcă răspundea,
La sfânta-nfiorare-a noastră –
Cernând de Sus covor de nea…
Și flori de gheață la fereastră.