Buni zori, dragul meu, cu aer curat și buchete de flori! Cu păduri care de pe munte cad. Buni zori, în acorduri de chitară, cu sunetele vibrante de pantam. Bun găsit, după zile intense, după nopți de nesomn. Ți-aș povesti fiecare ceas, fiecare clipă, fiecare pas, fiecare respirație, dar nu știu literele să le așez, nu știu alfabetul trăirilor să-l găsesc, pe cel potrivit, care neiventat îmi pare pentru toate câte s-au întâmplat, pentru toate câte s-au simțit.

Înainte însă, notez aici câteva versuri care legătură n-au cu nimic. Ele doar îmi cercetează gândul, și nu vreau să le pierd.
„Se-ntâmplă uneori să uit de tine/ se-ntâmplă adesea ca să uit de mine/ se-ntâmplă un crochiu din ieri și azi/ se-ntâmplă filmul zilei care vine/ se-ntâmplă oameni care să iubească/ se-ntâmplă oameni care să urască/ se-ntâmplă dragostea curată/ dragostea cu lacrimi apretată/ se-ntâmplă regăsiri din alte vieți/ inimi ce-au alergat prin timp, după iubiri, și nu averi/ se-ntâmplă ca să așteptăm cuminți/ ceva ce nu știm, dar sigur o să vină…”. Păstrează tu, dragul meu, aceste frânturi de gând, și dă-le continuitatea potrivită.

Și, pentru că eu am notat în calendar, cu privirea, pe coala imaculată a cerului, ziua de 14 august, îți las aici cuvintele bunilor tăi prieteni, Marina Almășan și jurnalistul Ionel Stoica, despre tine, despre noi, despre …

Iată ce spune Marina: „Prea târziu în noapte m-am întors acasă, pentru a mai posta cumulul de emoții felurite, cu care m-am întors de la …comemorarea? aniversarea?… de la Sângeru. Nu știu ce termen să folosesc, caci pentru mine Lucian nu a plecat “Dincolo”, ci doar puțin mai încolo. Și nici măcar lumânarile aprinse in fiecare an la căpătâiul solemnului său “culcuș pentru eternitate” din “fundul curții” (folosesc, iată, cea mai “mioritică” expresie cu putință!) nu reușesc să mă convingă că , acolo, sub lespede, Lucian a tăcut pentru totdeauna…

Vorbeam de emoții felurite. Și voi începe cu cele mai importante pentru mine : am dat de o Giorgiană “redescoperită” : desi la fel de fragilă și frumoasă, parcă mult mai puternică. Oricum, anii din urma ai poetului au călit-o cât 200 de războaie. Dar i-au lăsat intactă sensibilitatea și i-au oferit curajul de a merge înainte, de a încerca lucruri noi, de a se arunca în munca, iubire și poezie. De altfel, ieri am și primit autograful Giorgianei pe cartea sa de poezii, lansată cumva “în umbra” zilei care, fără doar și poate, i-a aparținut lui Lucian.. Apoi am descoperit-o, cu un alt gen de emoție, pe Luciana, fiica poetului. O știu… de dinainte de a se naște , anticipând-o în povestea de dragoste “interzisă” pe care o trăia Lucian, fugind de ochii lumii, la Sângeru. Am văzut-o pe Luciana crescând, i-am lăudat talentul literar încă din anii când, copil fiind încă, susținea o rubrică șăgalnică în revista mea. Luciana e acum domnișoară, mama îi va serba curând majoratul , iar de acolo, de Sus, tatăl ei va fremăta de bucurie, văzând-o cât de frumoasă este și cât de multe din ale sale au rămas, prin ea, pe pământ….

Am avut și emoția revederii unor oameni speciali : pe fostul meu coleg minunat din TVR Ionel Stoica, pe fermecătorul istoric Adrian Cioroianu, pe actorii plini de har ( și de haz) Eugen Cristea și Sergiu Cioiu, apoi o mulțime de frumoși necunoscuți, legați de Lucian prin fire nevăzute, dar cu siguranță trainice. A fost și emoția glăsuirii în fața lor. Despre Lucian , firește, despre “brânciul” dat de el poftei mele de a deveni jurnalist, încă din adolescență. Despre alte multe lucruri și oameni frumoși, pe care mi i-a adus în viață.

A mai fost și emoția ascultării unei muzici nepamântene parcă, strecurată în program de Giorgiana, cu ajutorul a doi artiști plini de har ( Maxim Belciug și Gabriel Bălașa), unul ciupind strunele chitării, celălalt – mângâind straniul instrument “marimbafon”, arătând precum o farfurie zburătoare din bronz și slobozind sunete cosmice care sigur au ajuns până la steaua de unde Lucian ne privea adunarea…Și o altă emoție, amestecată cu bucurie, a fost însoțirea mea de către Luminița și Sașa, poate cei mai de demult și loiali colegi și prieteni din TVR, alături de care am țesut frumoase amintiri, multe dintre ele avându-l în preajma și pe Lucian.

Pe 14 august 2025, în atmosfera plină de poezie a Muzeului Pietrei din Sângeru, Giorgiana Avramescu ne-a mai demonstrat încă o dată, prin această superbă poveste pe care a pus-o în pagină, că iubirile adevărate nu mor niciodată. Eu una am înțeles-o foarte bine.”

După cuvintele Marinei, citește-l și pe Ionel Stoica.  Așa a văzut, așa a simțit el: „Sunt tot mai convins ca in ajun de mare sarbatoare a „SFINTEI MARIA”, popasul nostru anual in Sanctuarul de piatra,spirit si duh de la SANGERU, localitate bine gospodarita,cuprinsa de imbratisarea blanda a Subcarpatilor prahoveni,devine un pelerinaj de suflet tot mai drag tuturor.

In locul sfintit de truda si frumoasa ,dar poate de putini inteleasa „nebunie” a unuia dintre cei mai iubiti poeti ai nostrii- LUCIAN AVRAMESCU; un loc in care vesnicia pietrei mestesugita de om sau natura,te intampina si te uimeste la orice pas,prin cele peste 2000 de obiecte adunate de oriunde si cu orice pret in uultimele decenii de viata ale poetului, vii sub tremur de emotie si curata evlavie. Apoi,dupa cateva ceasuri,pleci coplesit de mai mari emotii si trairi,dar si de o suava reverie.
E locul sacru in care a vazut lumina,atat pentru intaia,dar si ultima oara ,poetul! LUCIAN AVRAMESCU,drag si pretuit coleg de generatie.Locul in care isi doarme… nemurirea poetul !
Ieri,14 august, Lucian ar fi implinit o varsta incrustata intr-o cifra simbolica :”77″. Dar,cum se stie,acum 4 ani,pe 12 decembrie 2021, l-a ajuns graba plecarii dinntr-o lume in care a realizat ca ii este tot mai greu sa ne „SPUNA PRIN CUVINTE,CA PUTINE MAI SJNT PE PAMANT LUCRURI SFINTE,CA INTRA IUBIRI PREMATUR IN MORMINTE!”

Gazdele si amfitrioanele evenimentului de suflet de la Sangeru: GEORGIANA RADU AVRAMESCU si fiica ei ANA LUCIANA AVRAMESCU, ajutate atat de tinutele alese,de machiaj,si „decorul” natural din curtile conacului-muzeu al pietrei,ctitorit de al lor drag sot si tata,au fost precum vestitele vestale antice de la miticul OLYMPIA-veghetoare si pastratoare ale focului olimpic! Da,prin Georgiana si Luciana( care in octombrie va implini 18 ani),” focul sacru” al poeziei si vietii lui Lucian Avramescu strabate si invinge timpul !

Intr- un fel,fara ca, datorita varstei, sa fi participat vreodata la minunatele inta.plari artistice patronate,acum mai bine de patru decenii de poetul Lucian Avramescu, „Serbarile Scanteii Tineretului”, Georgiana, prin alegera invitatilor,prin modul cum a gandit si a condus evenimentulsi,mai ales,prin atmosfera creata, a izbutit sa reanvie,peste ani, spiritul elevat al „Serbarilor…” din anii 1981-1985, anii cei mai frumosi ai indragitei manifestari cultural-artistce desfasurata sub egida cotidianului tineretului.
MUZICA si mai ales POEZIA au dominat si au definit seara de poveste de la Sangeru.
*Doi extraordinari si unici artisti , MAXIM BELCIUG si GABRIEL BALASA ,prin dialogul
„nepamantean” al instrumentelor lor:”clasica” chitara si, total necunoscutele ” mini-farfurii extraterestre”, numite „MARIMBOFON”!!!, ne-au facut sa visam cu ochi „beliti” de uimire la…eternitate si infinit!
Firesc POEZIA si-a taiat „partea leului”
*Au fost premiati copii laureati din cea de-a 3-a editie a Concursului organizat sb patronajul spiritual al petului Lucian Avramescu;
*A fost lansat un numar special al revistei culturale „CONTRAST LITERAR”;
*Doua tinere autoare si,au recitat din propriile creatii;
*Seniorul nostru pretuit, maestrul SERGIU CIOIU,
cel care in octombrie va implini…85 de ani! ne-a minunat si fermecat cu un minunat recital bazat pe versurile lui Lucian Avramescu ;
*”Argintul viu” si „fac-totumul” EUGEN CRISTEA a condimentat cu versuri si vorbe de duh fiecare moment al serii;
* Si, SURPRIZA!, o surpriza extrem de bine primita, POETA GEORGIANA RADU AVRAMESCU si,a reunit suavele si atat de sensibilele talmaciri literare intr-un prim volum de versuri:” STATUIA VIE A SUFLETULUI MEU”.
……
Realizati ce misiune ingrata ne-a revenit noua, eminentului profesor ADRIAN CIOROIANU si…mie! . Noi trebuia sa ne face loc cu „proza rece” a vorbelor noastre in magia creata de muzica si poezie. Mai ales cand cand si cea pe care ne bazam sa „ne pregateasca terenul” si sa ne fie..”antemergator”. MARINA ALMASAN ne-a „tradat cu gratie!” ( si nu e prima data!). Dupa cateva vorbe a dat-o voluptuos…tot pe pozie! Bine ca de la cantat s-a abtinut!
……
Tarziu,sub stele, pe terasa-pridvor,atat de draga lui Lucian,,minunatii parinti ai Georgianei ne-au poftit la o cina de praznuire a POETULUI si de ajun de SFANTA MARIE, o cina bazata pe
licori si bucate ce erau atat de apropiate dragului nostru Lucian Avramescu.

Multumim Lucian, pentru „magia” de a ne reuni intru amintirea si pomenirea ta,prin „trimisele si ramasele tale speciale”: GEORGIANA si LUCIANA, intru cinstirea si nepretuita ta amintire.
Odihna lina in locul de Sfana Taina al „patriei” tale întru veșnicie: SANGERU-PRAHOVA
Pozele trimise mie cu generozitate de Georgiana,Marina,Luminita si” fratele” Georgica Lepadat( var cu poetul) , le impart, firesc, cu Dumneavoastra, intr-o incercare de completare a acestei „cronici sui-generis” pentru….Prima editie a”SERBARILOR DE LA MUZEUL PIETREI LUCIAN AVRAMESCU DE LA SANGERU””.

Ce-aș mai putea spune eu, după astfel de cuvinte, în afara mulțumirilor și recunoștinței ce le-o port? Orice cuvânt mi-ar părea de prisos, așa încât te las în liniște și bucuria neuitării prietenilor tăi, neuitării mele!
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu

Foto credit: Laurențiu Alexandru Bădicioiu

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]