Halitoza reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze pentru care pacienții solicită ajutorul medicului stomatolog, fiind o problemă ce poate apărea la orice vârstă. Deși, în majoritatea situațiilor, vinovate sunt bacteriile din cavitatea bucală, mirosul neplăcut al respirației poate indica și prezența unor afecțiuni digestive, respiratorii sau metabolice.

Conform specialiștilor de la Sistemul Medical MedLife, mecanismele care declanșează halitoza sunt complexe, iar problema nu trebuie redusă doar la o igienă orală precară. Dacă simptomul persistă chiar și după periaj, este necesară o evaluare medicală amănunțită pentru a depista eventuale boli asociate.

În cele mai multe cazuri, sursa mirosului este intraorală. Bacteriile anaerobe descompun resturile alimentare și proteinele de pe limbă, dinți sau gingii, eliberând compuși volatili sulfurați. Factori precum cariile netratate, tartrul, gingivita, parodontita sau lucrările dentare incorect adaptate favorizează acest proces.

Saliva joacă un rol crucial în igienizarea naturală a gurii. Diminuarea fluxului salivar, fenomen normal pe parcursul nopții, explică apariția respirației neplăcute de dimineață.

Potrivit MedLife, xerostomia (senzația de gură uscată) intensifică mirosul neplăcut, fiind cauzată de factori precum deshidratarea, febra, înaintarea în vârstă sau administrarea unor medicamente, inclusiv antibiotice și antidepresive.

Dieta și stilul de viață au, de asemenea, un impact major. Alimente precum ceapa și usturoiul provoacă o halitoză temporară prin eliminarea substanțelor volatile în timpul respirației. Totodată, fumatul reduce secreția de salivă și crește riscul de afecțiuni gingivale.

Atunci când cauza nu este localizată în gură, halitoza poate proveni din surse extraorale. Afecțiuni precum refluxul gastroesofagian, sinuzitele, amigdalitele, bronșitele sau pneumoniile pot genera acest simptom prin acumularea de secreții sau regurgitarea conținutului din stomac.

Procesul de diagnosticare începe cu analiza istoricului medical și examinarea clinică a dinților, gingiilor și limbii. Pentru precizie, medicii pot utiliza halimetria, care măsoară compușii sulfurați din aerul expirat, sau cromatografia gazoasă.

Tratamentul este adaptat în funcție de cauza depistată. Dacă problema este de natură stomatologică, sunt esențiale periajul corect de cel puțin două ori pe zi, folosirea aței dentare, curățarea limbii și utilizarea apei de gură. Detartrajul periodic și tratarea cariilor sunt pași obligatorii pentru eliminarea focarelor bacteriene.

În cazul în care halitoza este provocată de alte boli, precum diabetul zaharat, infecțiile respiratorii sau afecțiunile hepatice, este necesară tratarea bolii de bază. Menținerea unei hidratări optime, o dietă bogată în fibre și renunțarea la fumat, alcool sau excesul de cafea sunt măsuri suplimentare eficiente.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]