Lucian Avramescu: A nu putea să-ți strigi câinii

 

E primăvara prima vară
Dar soarele n-a răsărit
De-o săptămână și mai bine
Iar glasul mi-e înțepenit

Dorm vorbele în mine duse
Moarte-n același cimitir
Au nume vagi și presupuse
Alături stau dor și sictir

Mai știu cinci vorbe din sanscristă
Vreo două, trei din japoneză
Materna limbă-i pusă vraiște
Toate-n aceeași maioneză

Salut cu ochii vara primă
Iarba crescând între statui
Doar eu descresc pe dinlăuntru
Ca anotimp al nimănui

Ies dealurile din pământ în verde
Iedera-și suie-al ei cârlig
Doar sufletul din mine-și pierde
Și ultimul duios câștig
Ca-n curte câinii să mi-i strig

18 aprilie 2021, Sângeru