Am călărit doar un sălbatic cal
Fără căpăstru, fără ham și șea
Galopul nostru mândru, triumfal
Pe mulți alți călăreți îi enerva
Copitele izbeau puternic piatra
Ieșeau scântei de parcă o crăpam
Dar nu se auzea nimic și nimeni
Nu pricepea de ce – fiindcă zburam
Nechezul calului se auzea departe
Seara îndrăgostit zbura pe lună
Și luna-n nopțile acelea lungi
Părea la rândul ei un pic nebună
Azi calul nu mai zboară, e-un cal mut
Copitele-s pe soclu minereu
Dușmanii aprigi l-au recunoscut
Și l-au dat jos nervoși, fiindcă sunt eu
17 aprilie 2021, Sângeru
