Lucian Avramescu: Autoportret fără mâini și picioare

 

Eu mă subţiez,mă subţiez
Până rămân doar gânduri
Și atunci îmi întreb picioarele umblătoarele cândva
De ce v-ați topit acum,
Undeva, în arșița drumului,
Și nu ați betegit când fugeam desculț prin mărăcini
Urâtelor care nu mai sunteți și m-ați lăsat singur
Cu gândul

Eu mă subțiez de mâini, de mâini mă subțiez
Care nici aripi nu s-au făcut
Ci au dispărut pur și simplu
Că nici cu ce mă închina nu mai am
Și nici Venus din Milo nu-s, ci o arătare
Fără mâini și picioare
Nițel gânditoare

Distribuie prietenilor

De ce trupule m-ai lăsat fără trup
Nici gât nu mai am să scot sunete
Răgetul meu de leu
Paraleu
A fost extirpat din eu
Iar gândul, bietul, nu-i o turlă
Un bucium ce urlă

Gura cu care mestecam mere și alune și nuci
Și dinozauri pe care-i vânam la răscruci
Și limba toamnelor o știam
În sanscrită și malgasă silabiseam
Apusuri și zori
Vorbeam în engleză cu șirurile de cocori
Ce mi-ați făcut
Că toate ați dispărut
Lăsându-mă pe prund cocor

Gânditor?

Eu mă subţiez,mă subţiez
Până rămân doar gânduri
Și atunci îmi întreb picioarele umblătoarele cândva
De ce v-ați topit acum
Lăsându-mă gând singur în drum?

31 iulie 2021, Sângeru