Fă o biserică, din piatră, fireşte
Zise îngerul meu păzitor
Grijuliu mereu să-mi dea o ocupație,
Altfel dormitam ca blegul pe pământ
Bine, zic eu, răsfățat de încredințare,
O zidesc, îngere, mai întâi cu liniile gândului meu pe hârtie,
Apoi pun piatră peste piatră
Dar ușă lasă-mă să nu-i fac
Pentru a intra în ea oricând rândunică și om și cer albastru, briza de seară și lumina zorilor care se crapă ca un havuz
De unde ți-a venit această idee, mă întrebă îngerul
Care locuia când pe umărul meu drept
Când pe umărul meu cel arătător
Fiindcă muții arată cu degetul
Ființei lor întregi
De la Dumnezeu care a făcut lumea ca pe o biserică fără uși
Și de la Înviere, fiindcă tot am intrat astăzi în postul cel aspru al răstignirii
Fii mai explicit, îmi ordonă cu blândețe
Cel ce oricum le știa pe toate
Ieșind din peștera de piatră a mormântului
După trei zile de viețuire în moarte
Iisus a dat la o parte cu palmele lui găurite de cuie
Piatra grea a intrării
Cei ce vor ieși din rugăciune, unii slăbiți,
Nu vor avea puterea să dea piatra ușii de perete
Apoi mai lasă-mă să-i pun stâlpi de meri roditori
Și de cireși vii cu fructe roșii ca niște mărgele
La gâtul femeilor care vesel rodesc
Fiindcă biserica va fi a iubirii
Iar livada va fi pentru copiii care-s rodul acestei
Împreunări de trupuri șl suflete primitoare
Între două rugăciuni zburdă dragostea, îngere,
Tot Atotstăpânitorul a rânduit asta
Tu și când faci o biserică
Și când zidești o poezie
Tot la iubire alergi cu gândul, zâmbi îngerul,
Care de felul lui era făcut fără râs și fără lacrimă
Frumos ca o piatră care dă din aripi
Zâmbi deci nezâmbitorul
Și am înțeles că pot pune pomi fructiferi de iubire
În biserica ce tocmai urcă spre turla ei care va mirosi a gutui și a floarea numită Mâna Maicii Domnului
16 martie 2021, Sângeru
