Lucian Avramescu: Buni zori! Nu uitați să priviți spre cer, încep să revină cocori

 

de-aș ști, de-aș afla vreodată cine sunt eu
cel desenat într-un zori de zi de Dumnezeu
înmuind penița în călimara lui cu minereu
și cu puțin, până la deloc seu

am fost în grădină lăptucă
din cea care doar sub ploaie nu se usucă
și am mai fost casei mele ulucă
iar în pomul cerului nucă

vocea mea era puternică dar catifelată
cu ea femeile care o auzeau voiau să le mai strig o dată
mângâierea ei era pesemne înstelată
de întorcea nu doar capul, ci și inima câte o fată

dacă cel de sus m-a nimerit om, eu m-am turnat statuie
m-am bătut ca pe cruce în cuie
acum, privind cum pe bronzul meu plouă
m-aș bucura dacă sub nas își va face cuib o rândunică, depunându-și cinci ouă
de ce cinci
fiindcă așa împuiază rândunele de pe aici

aseară, plictisit să fiu din metal
mi-am dat drumul călare direct pe un cal
frumos și înaripat și cu copite
și am mers galop la cele trei îmbătrânite ursite

ce mi-ați făcut urâtelor, postitoarelor hapsâne
dați-mi vocea îndărăt, dreptul la a iubirii rugăciune
nu mă vuduviți de cadâne
fiindcă mai am câte ceva a le spune

sunt zorii, ploaia a stat
înțepenită ca un țurțure pe acoperișul casei înclinat
iar eu pesemne toate acestea le-am visat
fiindcă pe umărul meu doarme părul iubitei mele buclat
și trupul doar cu palmele mele îmbrăcat

uneori visez că am murit
că stau pe malul unui râu din rai la pescuit
mă trag de-o ureche, doare, deci sunt viu de cu zori
să-i aveți buni și voi, așa cum v-am urat de atâtea ori
și nu uitați să priviți spre cer, încep să revină cocori

despre cine și de ce sunt eu
o să vă spun mai târziu, fiindcă a uitat și bunul Dumnezeu

17  martie 2021, Sângeru