Lucian Avramescu: Fă, Doamne, omul, doar pe scurtătură

 

Ce hâdă-i când se-apropie de tine
Privirea ei de smoală și de coasă
Și-mpotrivirea ta e prea firavă
Privind mereu în gol, neputincioasă

Dă-mi Doamne-o cârjă nu pentru cuvinte
Ci să mă sprijin ca de un perete
Să nu mai zbor întreg, cu oseminte
În fața multor trenuri cu regrete

Cum să mă sui călare pe văzduh
Când zeii m-au izbit cu-al lor pantof
Și mi-au luat măsura pe-ndelete
După croiala ultimului of

Nu vreau să tângui vorbele apuse
Mi-e silă să mă regăsesc nătâng
Aș mai zidi iluzii presupuse
Și-aș vrea favorul ultim să nu plâng

Fă omul, Doamne, doar pe scurtătură
Nu îl lăsa beteag printre ai săi
Stă în iubire un noian de ură
Și fiii prea iubiți devin călăi

Ține-l cât mai departe de spitale
Lasă-nceputul teafăr, chiar puțin
Mai bine cazi din șea, străpuns prin zale
De o săgeată plină cu venin
Fără durere multă, fără chin

Pe uliți se târăsc umbre bizare
Ale copacilor ce-au fost cândva
Lemn de viori cântând la sărbătoare
Și nimeni să-i dea jos nu cuteza

Stă un bătrân pe caldarâm, la poartă
Avea cândva frumosul chip de zeu
Fusese pictor într-o altă viață
Și-n el te recunoști și tu și eu

Trec umbre peste umbre dezlânate
Procesiune nu spre înviere
Căci urmele de-acum sunt numărate
Și duc către aceeași încăpere

Ei sunt cei preparați acum de soartă
Din lauri ies să se preschimbe-n vid
O lume azi, neîntrecută-n artă
Le-a inventat și un călău, covid

Au pensii de nimic și zile grele
Uitați de fii și fiice, de nepoți
Bieți Moș Goriot flămânzi, fără pingele
Cu-ndestulare i-au crescut pe toți

Gurile lor căscate absorb aer
Iau tinerilor raţia de -ozon
Zvârliți bătrânii, legați bine sacul
C-un șut în cur direct din avion

80 la sută au murit bătrânii
De virus împletit cu nu știu ce
Procentul e prea mic, sută la sută
S-ajungă-acest surplus de petice

Stai vârstice, copil al lumii tale,
Culege azi ce ai rodit neghiob
Alege-te cu grijă și migală
Căci ești sămânță nobilă pe glob

Adună-te din risipita oaste
Extrage-te din boală și noroi
Și vino să-nfrumusețezi planeta
Cu tot ce-a fost mai luminos în noi

De ai puteri, te urcă-n chinovie
Să ai discuții când îți este greu
Nu cu o lume hâdă și pustie
Ci, știu că poți, direct cu Dumnezeu

28 februarie 2021, Sângeru