Lucian Avramescu: Ia aminte ce-ți spun, acum deodată cu zorii

Ia aminte ce-ți spun, acum deodată cu zorii:
Dragostea nu vine ca la plajă
Semiîmbrăcată, semidezbrăcată, femeia,
Iar tu-i culegi petalele rămase
Pe șoldul surâzător

Ea apare cu bagaje nedeclarate
Geamantane doldora de neliniști
Trenuri cu descărcări viitoare de râs în plâns
Nu în gări, ci în stații pe care nu le bănuiai
Pe liniștea aurie a câmpiei

Ia aminte, dragostea nu e un fulg,
Ea apasă ca un munte
Iar palmele iubirii tale
Trebuie antrenate spre a ține în brațe
Stânca duioasă

Distribuie prietenilor

Dacă nu e taifun,
Dacă mari viscole nu vă cutreieră
Al fricii, de pildă, de a vă pierde unul de celălalt,
Al morții, fiindcă și ea are rude pe aici,
Atunci dragostea nu e decât o întâmplare voioasă
Și astfel de întâmplări se petrec mereu
Dar ele nu durează

Asta voiam să-ți spun,
Când soarele se arată deja ca un îndrăgostit etern,
Ca un sărut care nu se mai termină,
Dimpreună cu nemuritorul meu buni zori

4 aprilie 2021, Sângeru