Lucian Avramescu: Ia aminte ce-ți spun, acum deodată cu zorii
Ia aminte ce-ți spun, acum deodată cu zorii:
Dragostea nu vine ca la plajă
Semiîmbrăcată, semidezbrăcată, femeia,
Iar tu-i culegi petalele rămase
Pe șoldul surâzător
Ea apare cu bagaje nedeclarate
Geamantane doldora de neliniști
Trenuri cu descărcări viitoare de râs în plâns
Nu în gări, ci în stații pe care nu le bănuiai
Pe liniștea aurie a câmpiei
Ia aminte, dragostea nu e un fulg,
Ea apasă ca un munte
Iar palmele iubirii tale
Trebuie antrenate spre a ține în brațe
Stânca duioasă
Dacă nu e taifun,
Dacă mari viscole nu vă cutreieră
Al fricii, de pildă, de a vă pierde unul de celălalt,
Al morții, fiindcă și ea are rude pe aici,
Atunci dragostea nu e decât o întâmplare voioasă
Și astfel de întâmplări se petrec mereu
Dar ele nu durează
Asta voiam să-ți spun,
Când soarele se arată deja ca un îndrăgostit etern,
Ca un sărut care nu se mai termină,
Dimpreună cu nemuritorul meu buni zori
4 aprilie 2021, Sângeru
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]






