Lucian Avramescu: Îngere, îmbătrânim în doi

luci bronz

Tu, îngere, iei forma formei mele
Îmbătrânim în doi, nu fiecare
Căci ducem, eu pe ambele picioare
Tu pe aripe, gânduri, gânduri grele

De ce mă copiezi, i-am zis sub seară
Tu, ca înaripat, la o adică
Atunci când mersul meu lălâu abdică
Poți să te duci în cer a mia oară

Nu-mbătrânim nici eu, nici tu, mi-a zis
Și aripile lui ca niște pleoape
Clipeau pe mine-atâta de aproape
Că-i eram ochi  deschis, închis, deschis

De ești copac, eu jos sunt umbra ta
Copac de-s eu, tu umbra ce mă ține
Ți-am dat și ție ceva crengi divine
De-aceea sufletul ți-e întrupat

Așa vorbim, vorbesc, vorbeam
Cu îngerul căci numai el mă știe
Ceva din el îmi pune-n poezie
Altfel și înăuntru amuțeam
2 iulie 2021, Sângeru

Parteneri