Lucian Avramescu: Îngeri de femei

eu sunt poetul tău şi-al tuturor
iar muză fu sortită-a-mi fi femeia
pe ea cu sâni și șolduri, ochi diverși
o cânt și-o veți găsi în vers, de-aceea

femeia, cică, te mai și coboară
după ce-n slăvi te suie, ca pe casă
așa cânta un lăutar pribeag
ce-mi căuta bacșisul lângă masă

beam vinul cel mai ieftin, eram puști
când a venit o divă către mine
și era toată numai ruj și miere
turnată în prea lungile-i suspine

mi-a spus c-o bate soțul pe degeaba
că îl înșeală, dar ea nici în gând
și-a stat cu mine în garsonieră
plângând, răzând, trei zile, jur, la rând

trei zile-am stat mâncând cartofi prăjiți
mi-a tot făcut, hai, dă-mi o vorbă, felul
și când dormeam, s-a dus cu dor de mine
ca suvenir luându-mi portofelul

romantică femeie,-mi pare rău
doar c-am uitat ca prostul cum o cheamă
s-a-ntors probabil la bărbatul său
cel ne-nșelat, cum știți, de bună seamă

cânt, fericit, femeia, doar atât
pe ea o văd multiplicată-n stele
în iarbă, în ovăz și-n rândunici
ea locuiește-n gândurile mele

de mă vedeți meditativ, savant
poet visând la relativii zei
nu vă lăsați mințiți de-o aparență
căci am în cap doar îngeri de femei

11 februarie 2021, Sângeru