Uneori vine de undeva o minune
Toţi privesc spre cer
Fiindcă minunile vin de acolo
Aşa cred unii şi niciunii şi câteodată, obosiţi de zbor,
Lăstunii
La mine a venit pe cărare
Din planeta București care nu e una oarecare
Dând din aripile mersului ei
Care câteodată doare
O cheamă Mariana,
Cel puțin așa o striga prin doar de ei înțelese șoapte
Prietenul meu
Care s-a dizolvat între timp într-un fel de moarte
Într-un fel de noapte
Cum cad toamna din meri merele coapte
Au minunile nume de femeie?
Firește!
Mereu minunile sunt feminine
Așa cum producătoarele de miere se cheamă albine
A venit, m-a îmbrățișat cu privirea ei
Care află în mine Olimpul cu zei
S-a uitat la cer, la vișini, la primăvară
Iar sufletul ei cânta pentru noi toți
George Enescu la vioară
4 mai 2021, Sângeru
