Lucian Avramescu: Mutarea în gând, prin schimb de locuință
Aici unde respir neliniştea amăruie a vântului
Iar arborii îşi lasă frizura în voia lui schimbătoare
Copac și eu, trag pe nări reavănul zilei,
Încă nesătul
Mă întrebi de una și de alta iar eu
Nu pot răspunde decât în gând întrebărilor
Acolo unde m-am mutat cu sofisticatul meu mobilier,
Cu cărțile, scrumiera de nuc și chiar cu șoldurile tale
Care mă apără ca două cazemate
E iarnă, pocnesc țevile,
Pe porți, cu alai răsunător, va intra curând dezghețul
Unde să încapă în gând, toate, insiști, mobilele înghesuite,
Lungile tale discursuri despre triumful iubirii,
Gândul e cât o furnică în iarbă!
E palatul meu, am făcut acest avantajos schimb de locuință
Privit din cer și Castelul Peleș pare o jucărie
Prin care au umblat pași de domnițe
Simte-te cofortabil în gândul meu care
Ocupă mereu alte teritorii și e rege
Aici unde patimile încă se răsfață
Iar baldachinul pe care se revarsă pletele tale e aurit cu poezie
23 ianuarie 2021, Sângeru