Lucian Avramescu: Negustorie cu îngeri

Spune-mi, tu, îngere, cum reușesc
Tainei să-i aflu cifrele măsurii
Cum mila s-o prețăluiesc
Dar văd că ai un râs în colțul gurii

Aș vrea, nu mai zâmbi, clar să măsor
Nu o cerneală pusă în borcan
Ci să cuantific, dragoste, chiar dor
Și-al inimii, atunci când e, elan

Aș vrea să dau pământului iubire
Dar să n-o dau așa la întâmplare
Pe drum oricui trecând se nimerește
Fiindcă iubirea s-a împuținat și doare

Îngere, zic, te uită-i piața plină
De maldăre cu ură și cu silă
Hai să le facem noi doi concurență
Făcând un stand, produs de noi, cu milă

Barter de-ar fi, să-l facem înțelept
Dăm cum ar fi poeme pe-o ninsoare
De arbori care înfloresc în iarnă
E un exemplu-ales la întâmplare

Stătea momâie, înger circumspect,
Pază? Nimic! Puteau să vină furii
Si să ne ia târâș pe amândoi
Iar el râdea discret din colțul gurii

Nu vrei negoț? Facem o răstignire
Cu toate că prima a eșuat
Lumea n-a devenit deloc mai bună
Stricăm o cruce-n van și e păcat

Și-am convenit să facem totuși târgul
Vindem credință, tu mă vinzi pe mine,
Scriem c-avem și îngeri de vânzare
Dăm pe de-a moaca dragoste și bine

Eram în târg doi precupeți, cântarul
Stătea pe masă trist și ruginit
Și la taraba noastră cu iubire
Nimeni și niciodată n-a venit

20 ianuarie 2021, Sângeru